duminică, 8 octombrie 2017

Povestea unei crime...

Acum  aproape un an, mai precis în data de 8 noiembrie 2016, un om, pe care-l cunoșteam de peste 22 ani, a fost ucis de o domnișoară cu care avea o relație amoroasă. Trist...
Într-o perioadă am fost buni amici, apoi ne-am luat cu viața și ne mai întâlneam, întâmplător, pe la evenimente, prin oraș, mereu în fugă, ba unul, ba celălalt... Timpul... 
Oare, acolo unde se duc cei plecați brusc din această lume este timp?! Ore întregi m-am gândit la el și la ce a determinat acest tragic sfârșit al lui... Putea să fie evitatată nenorocirea? Da! Cu siguranță! 
Alegerile noastre ne determină viața pentru că suntem suma alegerilor noastre. Oamenii pe care-i alegem să ne stea alături, cercul social, obiceiurile pe care le avem, toate acestea ne pot duce către un astfel de deznodământ. Ei, Doamne, Doamne, de-ar sti omul ce-ar pati dinainte s-ar pazi. 
Cea care a ridicat cuțitul asupra lui Dan avea, probabil, o predispoziție majoră spre agresiunea fizică. Era modalitatea ei de a gestiona conflictele, probabil, presupun, fata având în familia de proveniență astfel de modele... Ea a făcut un copy-paste al unei atitudini văzute frecvent în familia ei, unde partenerii, bănuiesc că se certau și agresau în fel și chip. Dialogul, comunicarea și respectul reciproc, fiind niște concepte necunoscute... Toleranță scăzută la frustrare și educația precară, posibilul abuz fizic suferit în copilărie și adoleșcență sunt iarăși factori care pot sta la baza unui comportament deviant ce a transformant-o în criminal cu sânge rece. 
„Unii indivizi decid sa comita o crima si planifica în avans fiecare pas, pentru a creste sansele de reusita si a reduce riscurile; acesti indivizi sunt cei care fac o alegere clara a actiunilor lor; Altii, comit crima din impuls, furie, teama. Pentru altii, crima este un stil de viata care le ofera mari recompense, admiratie si exaltare...” 
În acest caz, crima a fost săvârșită din impuls, furie și frică! Frica de abandon și frica de a se întoarce la sărăcie, probabil, au dus la această situație de criză, greu de gestionat de către o adoleșcentă cu un comportament deviant, având în vedere istoricul ei de viață... Faptul că ea a ales să fugă de acasă și să trăiască cu un bărbat cu mult mai în vârstă decât ea, spune multe despre relația defectoasă dintre copilă și tatal ei biologic, care, probabil că a abandonat-o sau a determinat-o să plece de acasă din cauza unui comportament agresiv repetat și îndreptat spre ea sau alți membrii ai familiei. „Crima este un raspuns la un factor traumatizant pe care nu il mai pot tolera. In cazul adolescentilor imaturi si narcisisti, apare obsesia. Deprivati de dragoste sau recunostinta, se simt justificati sa foloseasca violența. Copiii neglijati sau abuzati sunt mai predispusi comiterii de crime pe parcursul vietii. In mod similar, abuzul sexual in copilarie duce, de multe ori, la transformarea victimei in agresor odata cu atingerea pragului de adult. Neglijarea si abuzarea copiilor persista de multe ori de-a lungul multor generatii; astfel, ciclul de abuzuri, sociopatie si crime se repeta.”

Oamenii se nasc infractori din cauza genelor sau devin infractori în urma circumstanţelor şi a educaţiei din copilărie? 

Aș vrea să punctez faptul că un comportament criminal nu are loc întîmplător în spaţiu şi timp: pot fi identificate şi spaţii de mare risc. Într-un mod similar există indivizi de mare risc; stilul de viaţă este conceput ca influenţînd expunerea la timpi, spaţii şi persoane. De aceea, conform abordării situaţionale, infractorii sunt, într-o oarecare măsură, raţionali în planificarea şi executarea actului. 
Femeile criminal nu au un nivel bun empatic; prin urmare, ele nu prezintă acea capacitate care să le permită comunicarea implicită cu celălalt, rezolvarea situaţiilor conflictuale printr-un stil integrativ de negociere...

Ceea ce a mai determinat și favorizat actul criminal este: 

- Structura sa psihotică;

- Structura nevrotică;

- Stimulul, contextul, care a favorizat trecerea la act

„Iubirea nu a ucis niciodată. Numai oamenii ucid în numele ei.” Liviu Rebreanu


Notă: Tânăra care l-a ucis pe omul de afaceri Dan Ardelean a fost condamnată la 11 ani de închisoare. Bărbatul în vârstă de 48 ani a fost înjunghiat, pe 8 noiembrie 2016, cu mai multe lovituri de cuțit de către tânăra sa iubită, o fată de 18 ani. Cristina Răceanu a fost trimisă în judecată, iar magistrații Tribunalului Timiș au condamnat-o la unsprezece ani de închisoare cu executare. În plus, tânăra va trebui să plătească familiei victimei daune morale de 100 mii euro și peste 3000 lei cheltuieli de judecată către stat. Sentința a fost însoțită de interzicerea unor drepturi, dar și de decizia de a i se preleva acesteia probe biologice pentru introducerea lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

marți, 3 octombrie 2017

Scrisoare către un prieten virtual

Prieten drag, oamenii nu ne pot folosi, umili, jigni, decât dacă noi le permitem să facă asta. Fiind un om tolerant și sensibil, vei avea dezamăgiri, mai ales dacă le dai anumitor oameni o valoare pe care nu o merita. Dacă-i pui pe un plan foarte înalt, ei nu pot sta acolo pentru că nu au cum, nu au calitățile respective.
Fericirea este o pasare după care alergăm cu toții. De fapt, fericirea stă în lucruri mărunte iar cel care a spus asta este un mare înțelept.
Singurătatea. Toți suntem singuri. Venim singuri și plecăm tot singuri. Între cele doua evenimente ne umplem viata cu oamenii care ne-au fost dați de Dumnezeu să putem învăța lecții de viață. Pe unii i-am ales atunci când eram în cer (mama, tata, bunicii, frații) iar pe alții i-am ales prin liber arbitru.
Privește pe geam. Ce vezi?! Tu, unde ești?! Poți să vezi ce este afară?! Poți auzi râsetele copiilor?! Te poți plimba prin zăpadă, fără se te uzi la picioare?! Îți poți permite să locuiești într-o casă, apartament, garsonieră?! Ai avut ocazia sa poți studia, sa mergi la școală, să mergi în vacanțe? Deschide frigiderul și vezi, poți să îți pregătești micul dejun?! Poți citi mesajul meu de la un PC sau telefon? Faci meseria pe care ți-o dorești?! Dacă ai răspuns pozitiv, măcar la una dintre întrebări, atunci, cred ca ai multe motive sa te numești drept un Om Fericit...
Adevărata fericire este să-i faci fericiți pe cei din jur, nu contează dacă-i cunoști sau nu. Succes!
Cu drag, o prietena virtuala
Autor: Codruța C

Frica de întuneric

Majoritatea copiilor dezvoltă frică față de anumite obiecte sau situații și acest lucru este normal având în vedere că ei se află în etapa de descoperire a lumii din jur. Manifestarile celui mic, plânsetele, strigătele în noapte, teama de a mai merge la culcare singur, de a ramâne în cameră, toate acestea pot perturba atât ție, cât și lui viața. O poveste terapeutica prin care îi prezinți în mod diferit întunericul, într-o manieră prietenoasă, îl poate ajuta să depășească această frică. 
„A fost odată un baiețel căruia îi era tare frică de întuneric. De fiecare dată când se lăsa seara și mama lui îi pregătea patul de somn, copilul începea să plângă. Știa că iar o să fie singur, în întuneric. Chiar dacă părinții îi lăsau veioza de lângă pat aprinsă, chiar dacă stăteau cu el până când se așeza în pat, de fiecare dată se trezea în somn cu lumina stinsă și începea să țipe. Adormea numai când ajungea iar în patul părinților și dormea cu ei. Dimineața, trezirea copilului era un adevărat coșmar pentru toți. Părinții erau obosiți, iar cel mic nu reușea să-și deschidă ochii și să-l alunge pe moș Ene. Într-o noapte, când copilul iar se trezi din somn speriat că e singur în intuneric, nu mică i-a fost mirarea să observe o mică steluță pe cer, de pe geamul din cameră. O steluță care strălucea și părea că vrea să vorbeasca cu el.
-    De ce ți-e frică de întuneric? Îl întrebă steluța pe copil.
-    Pentru că pot să apară monștrii și să-mi facă rău, răspunse copilul.
-    De ce ar vrea cineva să-ți facă ție ceva rău? Ai greșit cu ceva?
-    Nu, părinții chiar îmi spun că sunt cuminte, la fel și ceilalți, mă laudă, spuse copilul.
-    Și atunci de ce crezi că ți-ar vrea răul cineva în noapte?
-    Nu știu.
-    Noaptea n-ar trebui să-ți fie frică deloc, chiar dacă este întuneric. Soarele e obosit după o zi întreagă de muncă de aceea se duce la culcare, deodată cu tine. Însa el își lasă paznici vrednici pe cer care să-i ajute pe oameni să se descurce în noapte, spuse steluța. În plus, fiecare dintre noi, steluțele de pe cer, suntem noapte de noapte alături de copii, să le veghem somnul și să avem grijă ca nimic rău să nu li se poată întâmpla.
-    Tu ești prietena mea? Întrebă copilul. Ți-a cerut Soarele să ai grijă de mine?
-  Sigur că da, răspunse steluța. Numai că tu, de fiecare dată ești atât de fricos și înspăimântat când rămâi singur în noapte, încât nu te-ai uitat măcar o dată pe cer să vezi că eu apar de fiecare dată ca să te protejez și să-ți fiu aproape. I-am spus Soarelui de frica ta și astfel mi-a dat în această seară puterea de a vorbi. Și vreau să-ți spun că nu trebuie să-ți fie frică noaptea. Eu voi fi mereu lângă tine și-ți voi veghea somnul. Eu îți voi fi aproape și-ți voi aduce numai vise frumoase și liniștite. Chiar dacă în celelalte seri n-am să-ți mai pot vorbi, spuse steluța, să știi că tu poți să-mi spui  orice. Te voi asculta și-ți voi răspunde prin licăririle mele.
-    Asta înseamnă că suntem prieteni? Întrebă copilul.
-    Cu siguranță, da.
-    Pentru totdeauna?
-    Da, răspunse steluța.
-    Și vei fi mereu lângă mine seara?
-    Exact. De aceea atunci când simți că îți este frică în intuneric, amintește-ți că eu sunt lângă tine și am grijă de tot ce ți s-ar putea întâmpla. Și acum, fugi la somn. Mâine mergi la grădiniță.
-    Îți mulțumesc că ești lângă mine. Promit să încerc să nu-mi mai fie frică de întuneric, spuse copilul.
Din acea seară, copilului nu i-a mai fost frică să meargă la culcare. A cerut chiar să i se inchidă veioza pentru a putea vedea mai bine pe geam, steluța. Îi spunea în fiecare seară somn ușor, înainte de a-i transmite câteva din gândurile lui. Îi povestea faptele bune pe care le-a făcut pe parcursul zilei, își recunoștea greșelile și adormea apoi împăcat că are un prieten care îl poate proteja indiferent de ce s-ar putea întâmpla.”

Sursa: Sunt părinte.ro.
Foto: houzz.com

luni, 2 octombrie 2017

Vremuri mocirloase, mon cher...

Persoanele care se bălăcesc în mocirlă, trebuiesc lăsate acolo, să se scufunde cât mai adânc în ea!
Omule drag, să nu cumva să-i scoți de acolo! Nu le întinde mâna! Nu! Nu! Nu! Te vor împroșca cu noroiul lor mizerabil, scroafele și porcii!
Trăim vremuri în care, unora, ideea de a sta în mocirla li se pare extrem confortabilă. De aceea, ei preferă să se complacă în această situație degradantă, dorind să rămână în acest stadiu de mocirlă a spiritului, mult și bine... Nici nu au nevoie de mai mult!
Este mult mai comod pentru ei să se comporte ca niște porci decât să fie oameni. Preferă să facă asta, să se bălăcească și să-i acuze mereu pe alții de stadiul dramatic în care se găsesc, în loc să facă ceva pentru ei și să evolueze. Am impresia că indivizii ăștia experimentează un fel de Sindrom Stockholm, murdăria spiritului devine mișto și curățenia lui pute! Probabil că le este mult mai familiară această stare, mai ales dacă au strâns în jurul lor adepți ai stilului lor de viață care le împărtășesc ideile și care-i conving de faptul că mocirla în care trăiesc ține de normalitate iar cei care vor să-i scoată de acolo au rele intenții! Mda!
Omule drag, porcii și scroafele, se simt bine în mocirlă! Acolo pentru ei este acasă!
Stăpânii mocirlei nu vor aprecia niciodată gestul tău mărinimos de le oferi suport și ajutor, dimpotrivă, vor încerca cu disperare să te tragă după ei, fiind intrigați de faptul că ai principii sănătoase. Ei ajung să te urască din tot sufletul lor doar pentru că nu sunt capabili să accepte valorile tale! Tocmai de aceea, îngălații, nu pot suporta fericirea și lumina strălucitoare din ochii tăi... Rămâi în lumină!

vineri, 29 septembrie 2017

Radiografia unui suflet de artist (2)

"Scrisoare Deschisa catre Taty meu" - part. II
Mai presus de faptul ca suntem artisti, suntem oameni, cu Suflet si Constiinta si nu consider deloc a fi demn sa vindem "imagini idilice" doar fiindca asa arata bine din exterior. Cu toate ca asa se procedeaza de regula, este mai comod si...chiar mai profitabil. Insa, oricand Adevarul va fi mai util si mai inaltator decat Legenda... Si eliberator. Ai ignorat realitati, ai amanat interventii si...iata efectele. Nu Taty, COVOR PESTE GUNOI, EGAL GUNOI.
Spre deosebire de tine, pe mine ma deranjeaza mirosul gunoiului de sub pres, fiindca presupune sa ne amortim si sa ne mintim sufletele de fiecare data cand ni se intersecteaza privirile... Iar asta doare. Poate tu o poti duce; yo nu. Mai bine imi gasesc puterea sa clarificam odata pentru totdeauna aceste lucruri decat sa le purtam in carca mereu, pana la inevitabila despartire... Cine intelege gestul meu disperat, bine, cine nu, sa fie sanatos si sa priveasca in alta parte. Nici Obama nu a fost ales de intreaga Populatie, asa ca...cine sunt yo? Un copil ajuns adult la 40 de ani care nu doreste decat o impacare profunda si reala, nu doar una aparenta si superficiala. Spre uluirea mea (si a oricui, crede-ma!), la inceputul acestui an, in mod halucinant AI ALES SA ITI DAI ACCEPTUL in scris si verbal de a face aceste lucruri publice decat sa faci ceea ce te-am rugat yo, si anume sa manifesti o urma de regret fata de acele momente ce mi-au umbrit o copilarie in general frumoasa, sa ii explici nepotului tau (care ai vazut cat de bine intelege orice) de ce ai ratat sansa de a te comporta ca un bunic si sa mediezi conflictul generat de CO2 in Noiembrie 2013. ATAT TI-AM CERUT! Dar, Orgoliul Tau Acerb te-a facut sa zici ca nu ai mai pomenit ca un tata sa aiba o astfel de pozitie care sa implice regrete sincere, solutii si imbratisari impaciuitoare (cu toate ca ti-am aratat cateva filme motivationale in acest sens, daca nu izvora aceasta stare din tine...). Ca sa te citez, ai zis ca voiai sa o indrepti "din mers"... Ok, din care "mers", al melcului schiop? Ca de 4 ani nu schitezi nimic inspre medierea conflictului cu CO2, in ultimii 9 ani nu te-am vazut niciodata plimbandu-ti nepotul prin parc si nici pe mine nu m-ai chemat la un...orice, in ultimii 22 de ani. Deci, cum "din mers"?! Ai schitat tu vreo actiune reparatorie concreta pe care yo sa ti-a fi respins? Mai Taty, ce o tot ametesti doar-doar sa nu ridici ce ai dat pe jos... Daca Orgloliul are vreo legatura cu Divinitatea sau cu crearea posibilitatilor de a indrepta greseli sa imi spui si mie, te rog... LEGILE UNIVERSULUI SUNT SIMPLE: gresesti, te apleci, ridici, manifesti regret, zambesti si nu mai repeti greseala. Ce este imbucurator este faptul ca deja ti-ai recunoscut toate "iesirile in decor" (cu mult mai abrupte si din senin decat media celorlalti parinti din generatia ta, asa ca este o chestiune individuala, nu generalizata...), pe toate, așa că avem un pas câștigat. Urmează demontarea orgoliului acerb care ti-a dominat întreaga viață. E și asta o probă.. Poate vei reuși. Le voi detalia, mai jos. Orgolii acerbe, umilinte si "front comun" impotriva propriului copil...?! Hm, mai rar asa ceva...Dupa ce am vorbit timp de 2 ani si ne-am scris reciproc 136 de pagini (din Mai 2015), dar te-ai opus a remedia ceva, mi-ai spus anul trecut ca nu voi avea indrazneala sa vorbesc public despre aceste lucruri atunci cand iti faceam cunoscuta concluzia mea potrivit careia tu te porti frumos doar cat si cand ai spectatori... Cu toate ca esti un jucator bun de poker, cu state vechi in domeniu, de data asta ai mizat gresit; eu nu blufam, ci chiar incercam sa iti trag un semnal de alarma real si plin de ingrijorare datorat insesibilitatii si pasivitatii tale manifestate deja de 2 decenii. Mai Taty, 2 DECENII fara vreo actiune din partea ta care sa contribuie la relatia tata-fiu...! Nicidecum nu iti anulez meritele, insa TOCMAI, fiindca de regula erai "misto" era si mai socant pentru mine fiindca "explodai" fara avertismente!!! Tot ce facem in viata se sadeste in Sufletele celor dragi din jur, asadar atat lucrurile bune pe care le-ai facut s-au dus direct in Sufletul meu, insa, la fel si cele rele, ambele generand amintiri si efecte (unele intarziate). MEMORIA AFECTIVA NU MINETE NICIODATA...!!! Dupa cate observi, anul asta m-am decis sa fac "curatenie" in multe sertare, odata cu implinirea varstei de 40 de ani, iar cand faci curatenie nu este deloc comod... Dar este imperios necesar! Astfel, DaviN, va beneficia de o varianta de educatie cu "upgrade", odata cu eliminarea problemelor soft-urilor anterioare... Pe acest principiu se bazeaza Evolutia, in orice...! Invatam si din greseli si experiente nefaste, nu doar din "lapte si miere", asa ca, intr-un final, culmea, nu am decat sa iti multumesc. Etapa prin care trecem noi acum NU este vreun scandal public (cu dezbateri pe la diferite emisiuni TV), ci un semnal de alarma pe care ti-l trag legat de faptul ca "TRECE VREMEA", si o fac pe spatiul meu privat al propriei pagini de FB. Daca nu ar fi existat FB-ul, mi-as fi scris aceste amintiri pe un pergament indesat intr-un butoi pe care l-as fi lasat sa pluteasca in deriva, pe mare... Asa voiai sa se intample si acum? In ziua de azi, oamenii isi pot asterne cu mai multa usurinta trairile si pot comunica intre ei formidabil, iar asta nu duce decat la o cunoastere mai buna a emotiilor fiecaruia dintre noi dand astfel posibilitatea tuturor sa faca raportari la propriile persoane si contexte in care se afla. Iti repet faptul ca noi am lamurit aceste lucruri deja in privat, timp de 2 ani, ne-am scris recipric 136 de pagini, ai recunoscut tot, insa, cand a venit momentul sa manifesti o urma de regret si sa balansezi lucrurile..., in mod nejustificat, te-ai oprit. Taty, dupa cum bine stii, nici acum cateva luni, cand Angi si-a recunoscut greseli mari facute de-a lungul ultimilor 10 ani NU am aparut la vreo emisiune TV sa dezbat subiectul. La fel ca si atunci, si de aceasta data am declinat politicos si invitatiile legate de ceea ce avem noi acum de indreptat (sper eu sa o faci macar de rusinea cunoscutilor, daca din proprie initiativa nu s-a vazut vreun semn pozitiv sau fara ca eu sa iti atrag atentia asupra absentelor tale nemotivate...). Deci, NU ma intereseaza "cancan" fiindca daca ar fi fost asa m-ai fi vazut pe diferite posturi TV, ceea ce nu este si nu a fost cazul. Tie insa iti place Show-ul, iar asupra acestui aspect revin un pic mai jos... In Noiembrie 2013 te-ai angajat printr-un mesaj emotionant ca vei repara lucruri legate de relatia familiei noastre, lucruri ce nu sunt in ordine de decenii, spunandu-mi ca ai vorbit cu CO2 si ca ai facut-o sa inteleaga ce a gresit. A trecut momentul, yo am dat crezare profunzimii spuselor tale, doar ca actiunile concrete din partea ta au lipsit cu desavarsire in perioada ce a urmat si de aici si reluarea si perpetuarea starilor respective! Ai lasat sa treaca timpul crezand ca el va face minuni in locul tau. Nici vorba! El doar agraveaza lucrurile cand acestea sunt abandonate sau amanate. Mereu, lucrurile trebuie privite si reparate din amonte! Te iubesc imens, Taty meu și tocmai de aceea mă doare lipsa unor acțiuni și din partea ta care să susțină această iubire a noastră și să îndrepte lucruri ce au lăsat brazde adânci și neînțelesuri în urma unor ieșiri dure și foarte abrupte la adresa mea. Doar câteva cuvinte trebuia să îmi spui ce ți-ar fi luat mai puțin de 1 minut... Ai lacrimat, ai recunoscut tot, dar, ai preferat să îmi dai ACCEPTUL de a face aceste mărturisiri care îmi împovărau zilnic sufletul decât să mă iei în brațe, să îmi spui câteva cuvinte și să întreprinzi câteva acțiuni reparatorii concrete... Păcat. Conștiința, Taty... Timpul, Taty... Mi-am dorit sa obtinem IDEALUL, dar vom fi cum ai fost tu cu Tataie. Adica, mai subtire, nu asa cum visam eu; nu vom mai face prea multe impreuna (excursii, inregistrari, vizite, mers la film, luat copil de la scoala, joaca prin curte, etc). Ti-am oferit nenumarate sanse sa fii un bunic splendid si sa te bucuri de clipe minunate alaturi de nepotul si fiul tau, dar le-ai ratat cu o seninatate spre senilitate... Cum ai vazut ca ne-au fost acele 2 saptamani petrecute impreuna in vara lui 2014, asa trebuia sa ne fie mereu, cel putin de cand sunt adult si yo. Voi reusi cu DaviN. Voi fi altfel ca tata. Si acest lucru il vezi deja. Per total, ati demonstrat ca DaviN nu are ce invata de la voi si ca nici macar cu rabdarea nu stati prea bine. O fi vreun secret?! De cresterea mea s-a ocupat MAMA (nu CO2). Ea mi-a oferit iubirea si tandretea de care orice copil are nevoie. Si TU! Da, TU, din plin! TU te jucai cu mine tenis si fotbal. TU ma trezeai in fiecare dimineata cu masaj. TU mi-ai sadit increderea totala in tine. TU mi-ai facut surprize frumoase si aproape imposibile pe vremea comunismului. TU mi-ai oferit momente nenumarate de iubire si tandrete (chiar si in anii dupa ce am devenit om matur...!). Dar, veneau celelalte momente in care ma zdruncinai cumplit prin actiunile tale abrupte si fara o minima logica sau coerenta...  Colegii tai spun ca (pe langa aspecte ca haios si voluntar) esti un om orgolios si coleric. Pe multi i-ai dat afara din casa sau le-ai aruncat vorbe grele si chiar ai azvarlit cu microfonul dupa ei, pe scena. Asa o fi...?! Ma intreb retoric, desigur, fiindca am fost martor de multe ori la astfel de situatii pe care insa le compensai ulterior prin diferite glume de moment sau puneai pe altcineva sa intervina, inspre mediere. Ai functionat o viata intreaga dupa algoritmul PUP - BAT - PUP. Nu e pentru mine asa ceva, nu te supara... 


Nici o sansa pentru a se repeta istoria; yo nu voi fi cu DaviN nici o clipa rigid in manifestare si gandire sau moralist, autoritar si formalist. (!!!)

Voi pastra doar ce a fost bun. Bucura-te de acest lucru! Fiecare om gandeste si aplica (partial sau total) dupa cum ii este felul sau dupa cum i se potriveste lui, ca individ. Chiar daca datele problemei sunt fix aceleasi, fiecare om are "cantarul propriu" in functie de experientele personale sau simpatii. Sau, din cat intelege pe moment. Din multele mesaje si comentarii pe care le-am citit in ultima saptamana, isi trag mai multi oameni concluzia ca ai fost un om dur, violent... NU, NU AI FOST UN DUR, CI DIMPOTRIVA! Orgloios si Coleric, da, insa NU violent. Cel putin nu permanent... Au fost cateva (destule) iesiri de-a dreptul socante pe care le voi povesti un pic mai jos, dar in general TU si Mama (nu CO2) ati fost oamenii ce mi-au oferit din plin Grija si Afectiune. Pe voi va port in Suflet si ce am invatat bun de la voi 2 voi duce mai departe! Tu, de regula, esti precum o Autostrada din Germania, unde te lansezi cu incredere cand deodata apare un crater imens in asflat care iti intrerupe minunata calatorie. De aici si tristetea mea nemarginita, fiindca acea nenorocita de groapa te trimite cu masina in Service si iti strica vacanta...! Acea groapa chiar nu avea ce sa caute acolo, nesemnalizata, pe o Autostrada din...Germania. Daca erai precum un drum betegit de la noi unde se poate intampla orice si oricand, macar stiam de la inceput la ce sa ma astept si nu as fi condus cu prea mare elan si siguranta, dar, asa cum am spus, pe asfaltul tau scria Deutschland...! Printre multi oameni care m-au sustinut in aceste momente deloc usoare si mi-au scris (macar partial) povestile lor de viata, incurajati fiind de gestul meu, au existat (asa cum e si firesc) si persoane care mi-au atras atentia asupra unor aspecte care necesita cateva raspunsuri! Mi s-a imputat din partea catorva persoane ca as vrea PUBLICITATE... "PUBLICITATEA" pentru mine si trupa mea inseamna ceea ce fac de 17 ani, de v'o 30-40 de ori pe an si in fata unui total de aproximativ 10.000 de oameni care au posibilitatea anual sa ne "masoare" de la 1m, timp de 8 ore! Pot sa ne vada sudoarea reala, sa simta ceea ce putem crea ca si stare si ulterior sa decida; daca le place ce au experimentat in prezenta noastra se vor ivi cativa care sa ne solicite, daca nu, vor chema alti artisti. Atat este de simplu si onest mecanismul "marketing-ului" in ceea ce ma/ne priveste, de aceea nici nu ma/ne vedeti pe la TV mai mult de 2-3 pe an. Ce facem intr-un Eveniment Privat ne reprezinta cu infinit mai muuuult decat ceea ce putem arata sau face intr-o emisiune unde am fi invitati sa cantam o melodie... TOTUSI, "DE CE IN PUBLIC...?!" a fost intrebarea cel mai des auzita... Fiindca, INCREDIBIL, dar asa AI ALES TU, Taty... Si ai facut-o in scris si verbal. Oferim la infinit imagini idilice ce creeaza repere false si genereaza invidii gratuite? Au ajuns sa ma doara aprecierile exagerat de bune la adresa relatiei noastre. Au ajuns sa ma doara privirile noastre fara substanta... Si totusi, in loc de "bai fiule...", AI ALES ASTA. Dezolant si inexplicabil. Știu, amandoi suntem Scorpioni, insa yo am ales sa dezvolt alte trasaturi de caracter ale Zodiei decat ai facut-o tu. Nu spun ca-i bine sau rau, doar ca am ales diferit, manat fiind de alte porniri, repere, planuri si idealuri in viata. Daca nu faci pace cu trecutul, viitorul nu poate arata decat prost, iar prezentul torsionat si schimonosit. DE CE ACUM...?
Daca era acum 1 an sau peste alti 2 era mai bine? Nu inteleg; exista vreo data precisa pe care nu am respectat-o?! Constientizarea inactiunilor ultimilor 22 de ani. Obstacole ridicate.  yo la 40 de ani. El la 73, dar in plina forta. Inca este timp pentru remediere. Cand mergem cu masina la reparat vorbim despre cat de bine merge ea in general sau intervenim asupra motivului pentru care ne-am dus la Service si demaram reparatia?! Culmea este ca exact la tine am auzit aceasta vorba: "nu lasa sa treaca timpul. INTERVINO si REZOLVA!" Ce mare demagog esti... Puteai fi un politician de succes! INSTRUMENTELE, Draga GEORGE, mi le-am cumparat singur. Pe toate! Un jurnalist (care de regula este un fin observator si un om sensibil) a considerat sa spuna ceva in sensul "dar, vezi Caline, ca el ti-a luat instrumente muzicale cu care ai pornit la drum"... Cu siguranta nu a cules toate datele problemei si nici nu isi putea imagina cum stau lucrurile, de fapt. Nu, nu mi-ai cumparat niciun INSTRUMENT MUZICAL, asa cum se exprima conform parerilor lor eronate unii oameni! La varsta de 16 ani, am inceput sa lucrez exclusiv pentru tine si trupa ta acele muuuulte negative pe clapa ce o aveai la scena (un KORG i3, cu acel display de 4 linii...). La varsta respectiva nu se intrezareau directiile ce aveau sa apara mai tarziu, odata cu prezenta mea in cadrul emisiunii Scoala Vedetelor; la acei 16 ani eram doar un simplu elev la Liceul George Enescu (la fel ca si alte sute de colegi ai mei), cu singura diferenta ca ma pusesem cu totul in slujba ta, gandind ca asta imi va fi rolul mereu si vazand problemele cu care familia noastra se confrunta in acei ani grei si foarte grei, anii '90. Nu de putine ori a trebuit sa ne folosim de acel XEROX COLOR pentru a depasi probleme materiale severe... Mai niste coperti de casete pentru vanzatorii ambulanti sau chiar artisti care isi faceau singuri materialele, mai niste bilete la meciuri (...), ma rog, din astea, specifice perioadei acelor ani... Mai tarziu, cand aveam v'o 17-18 ani, adica exact cand porneam cu elan in viata si in muzica, Mama (nu CO2) si-a vandut singura ei garsoniera ca sa imi pot cumpara eu un mixer Yamaha 02R, un microfon Neumann M149 si un reverb Lexicon PCM 90, achitand astfel o datorie pe care o aveam fata de familia Mare din Munchen, datorie pe care altfel nu ne permiteam sa o platim. De abia dupa aceea, cand ai vazut utilitatea muncii mele in interesul intregului angrenaj al familiei noastre si al trupei tale, ai cumparat acel KURZWEIL si modulul ROLAND cu care am continuat sa lucrez tot pentru tine, fiindca yo nu existam inca in peisaj; studiam in continuare Bach, Liszt, Chopin si alti d'astia pe langa ce faceam pentru tine. E adevarat, tot ce am muncit atunci m-a ajutat ulterior, dar asta nu inseamna ca perioada de ucenicie dureaza la infinit, mai ales cand multi oameni maturi castiga bani de pe urma unui adolescent. Nasol, zau. La varsta de 19 ani, intrarea mea in Scoala Vedetelor s-a datorat unui telefon ce l-am primit intr-o seara de la colega mea de Liceu, MIHAELA CERNEA, care m-a invitat la o preselectie ce avea loc chiar in acea seara la Studioul SFINX EXPERIENCE. Acolo erau cativa zeci de tineri... MAI MULT, apropos de "numele Geambasu", producatorul emisiunii, TITUS MUNTEANU, a decis in mod intelept ca toti componentii emisiunii sa fim cunoscuti doar cu NUMELE MIC (repeta-ti asta in cap, te rog...). NADINE, ALICE, MALINA, CALIN, ADRIAN, CARMEN si restul colegilor. Deci, nu stia nimeni nimic despre NUMELE MEU DE FAMILIE, pe care insa l-am purtat si il port cu mandrie, dar nu m-a ajutat in nici cel mai mic mod la inceputul carierei mele artistice. 
Atunci a inceput cariera mea, datorita unui telefon al unui ingeras (Mihaela), fiindca altfel, degeaba studiasem yo la pian toti compozitorii clasici si degeaba lucrasem pentru tine si trupa ta, fiindca ALTE PARGHII SPRE CONSACRARE EFECTIV NU EXISTAU in acea perioada, iar tu nu colaborasei niciodata cu Titus Munteanu (pana recent, acum vreo 3-4 ani), deci, nu ai miscat niciun deget in acest sens! Doar Dumnezeu. Vrei sa iti reamintesc ce a insemnat Scoala Vedetelor si ce recorduri a inregistrat ce dateaza pana astazi, ce premii Internationale a obtinut si ce experiente mi-a oferit? Hm... Te rog da PLAY si gaseste ceva similar in acei ani. Mai mult, tot apropos de "NUMELE DE FAMILIE", vrei sa iti spun ca, ulterior, la Festivalul Mamaia am mai avut de gestionat si cateva adversitati la adresa ta cu care yo nu aveam nici cea mai mica legatura? Chiar si la Eurovision, cand a cantat Malina melodia compusa de mine, "TACEREA DOARE". Da, Taty, chiar doare tacerea infinita... Asadar, nu numai ca "nu mi-ai luat tu INSTRUMENTELE cu care yo mi-am inceput cariera", dar iti si reamintesc faptul ca nu m-ai platit niciodata pentru munca depusa de catre mine, cu toate ca toti cei din formatia ta castigau bani de pe urma celor aproximativ 2.000 de ore petrecute de mine lucrand la cele aproximativ 200 de orchestratii si negative cu care mergeai sa canti in Occident atunci cand ti s-a impus reducerea numarului membrilor trupei de la 10, la 4... Instrumentele ce nu se mai regaseau pe scena trebuiau sa se auda cumva... Repet, eram in 1993 si aveam doar 16 ani cand am inceput aceasta munca, ajutandu-va decisiv in a avea frigiderul plin in continuare pe voi, toti membrii trupei. Cu toate acestea, un singur cadou (un tricou, orice) nu s-a gandit nimeni de la tine din trupa ca as merita si eu pentru munca depusa... Caractere, nu gluma. De fapt, mi-ai raspuns cumva la aceasta nedumerire spunandu-mi "eh, stii cum sunt oamenii"... Asta e raspuns?! Dar tu ce rol aveai acolo? Tu nu stiai ca fara munca mea ati fi ramas acasa sau ati fi platit minim 100$ pe fiecare negativ muzical, iar in Occident trebuia sa ai repertoriu foarte mare...? Apropos, explica-i lui CO2 (cea care imi minimaliza munca depusa pentru a nu isi crea obligatii inchipuite) ca un negativ, construind instrument cu instrument, se face de abia dupa ce ai scos anterior partitura fiecarui instrument in parte... Cel putin asa se facea atunci, pe o clapa, fara computer. Internetul a aparut incepand de abia din anul 2000 si odata cu el si cumparaturile on-line, asa ca tot ce ati folosit pana atunci a fost exclusiv munca mea...! Neplatita nici pana azi. In consecinta, in anul 2000, la Neptun si cand aveam deja 23 de ani, intr-o zi oarecare cand te dadeai rotund pe acolo in raport cu mine, mi-am luat Mini Disc-urile cu munca mea si am plecat la Bucuresti. M-am intors la insistentele tale si ale lui Patoi care imi spunea ca sunati ca o fanfara fara aportul meu si, in spirit de gluma (si nu prea), te-am pus sa imi spui tu mie la microfon "tata", nu invers... Era vara cand Mama (nu CO2) a facut atacul cerebral. Aveam deja 23 de ani si imi spuneai ca "ce iti trebuie bani? Ai cazare si masa"... De abia la "DANSEZ PENTRU TINE", cand aveam varsta de 30-36 de ani te-ai mai sinchisit, din cand in cand, fiindca stii bine ca yo nu aveam contract. Am stat 7 ani pe promisiuni si facturi emise fara a fi platite vreodata... De ce am acceptat aceste lucruri? Fiindca insemna imens pentru mine sa am sansa sa lucrez alaturi de Taty meu si sa construim impreuna amintiri. Insa, cand vad ca tu abuzezi de sentimentele mele, ma revolt si...macar te trag de maneca, dar te ajut in continuare, asa cum tu niciodata nu m-ai ajutat in cariera mea. Dar, NICIODATA! Prin comparatie (daca se poate face asa ceva), yo pe DaviN il platesc de fiecare data cand vine si danseaza cu noi pe scena. Am inceput de la 100 de Lei si in fiecare an ii mai cresc cu inca 100 de Lei... Faca asta inca de cand avea 5 ani, iar tu, nici cand eram casatorit nu dadeai semne ca ai intentiona sa imi acorzi ceva drepturi materiale pentru munca de studio sau cea de pe scena. Misto ca faceai pe darnicul cu cei din jur. Mereu "cei din jur"... TOT el, Dragul GEORGE, crede ca sunt "TULBURAT"... Sunt tulburat si consternat de lipsa ta totala de initiativa, Taty meu. Sunt trist si dezamagit si...un pic presat de trecerea anilor inspre inevitabila despartire. Am 40. Ai 73. Cand sa mai punem ordine in lucruri daca nu acum? In lipsa ta? Nu ar fi deloc demn... MI SE RECOMANDA "INTELEPCIUNE" din partea multor prieteni ai tai...  Inteleg ca "INTELEPCIUNE" din partea mea ar trebui sa insemne musamalizare si toleranta la infinit, dar ma intreb oare din perspectiva ta/ voastra, ce insemnatate o avea aceasta notiune. Are vreuna?! yo nu sunt adeptul unor "intelegeri de moment" care sa mascheze cangrene. Eu le devoalez si le supun interventiei, daca observ ca nu exista Constiinta. Chiar daca e neplacuta procedura, pana nu faci punctie, pungile de puroi n-o sa iti dea decat dureri de cap si discomfort general. De aceea, eu oricand voi opta pentru o astfel de interventie decat pentru a tergiversa ceva care oricum va refula (iar atunci va fi de necontrolat si grav..) si care zace latent, ca un criminal tacut. Adevarul vindeca, nicidecum falsitatea ambalata frumos "de ochii lumii". De aia exista chirurgie, iar vracii au lasat-o mai moale... Liniste aparenta sau realitate? Linistea aparenta nu duce decat inspre un "rau intarziat", pe cand realitatea (chiar daca este una dura) poate fi indreptata, daca este asumata. Sau, notiuni precum "destainuiri", "confesiuni", "marturisiri", "memorii" ar trebui inlocuite cu "diluari", "musamalizari", "tergiversari"? Oamenii invata de la oameni. Si ce sa "DA", si ce sa "NU". "IL URASTI?", ma intreaba o prietena de a voastra...  I-am raspuns asa: "yo pe Taty meu l-am Zeificat și tocmai de aceea mi-a fost și îmi este imposibil de înțeles cum a putut rata șansa de a fi...bunic. Restul, fusese orice, întreaga viață. Mai ales ca stiu ce bagaj emotional imens detine, dar se lasa tras in jos de orgolii absurde...! 


Firește că îl iubesc imens, de aceea eu sunt cel care am făcut pentru el lucruri decisive în viață și nu invers și tot de aceea l-am și" scos a tablă" după 22 de ani de absențe, în dorința de a îndrepta în mod real și profund aspecte ce mi-au umbrit o copilărie în general frumoasă." Aceste disonanțe se pot remedia cât încă suntem în putere și...aici. Altfel, dacă aș sta cu mâinile în sân doar fiindcă este mai comod așa nu aș mai înțelege rolul Conștiinței. 


E tristete si deznadejde, nu furie sau ura, fiindca vad cum trec degeaba anii, iar "buletinul" nu iarta pe nimeni... Tocmai de aceea, prin faptul ca arat clar ce nu este in ordine, imi tai orice "sansa" de a repeta sau perpetua istoria in raport cu copilul meu... Dacă ar fi fost așa cum se indreaba prietena voastra nu mi-aș fi vândut unicul meu apartament pentru a va împrumuta pe voi să vă cumpărați casă în zona unde urma și eu să mă mut când voi putea. În acel timp (2008 - 2014) am locuit cu chirie și nu am primit niciun minim ajutor (nu ajutor financiar spun). Deci, dacă vă "uram", de ce v-am ajutat decisiv (și nu doar atunci) în loc să mă ajut pe mine și familia mea? "COPILUL TAU POATE VA FACE LA FEL", ma atentioneaza aceeasi prietena de a voastra... COPILUL MEU TREBUIE SA CREASCA IN ADEVAR, NU IN MINCIUNI CONFORTABILE SADINDU SI ASTFEL ZI DE ZI STAREA CA "LAS-O ASA, CA MERGE"...! Copilul meu trebuie sa stie ca se poate rezolva orice atata vreme cat nu exista orgolii si esti manat de intentii pozitive. Si curaj. Totodata, imi asum pe deplin acest lucru daca voi comite greseli asupra carora sa nu manifest regret, sa imi cer iertare si pe care sa nu le indrept. "TOTI PARINTII DIN GENERATIA LOR AU FOST ASA" imi spune o alta prietena comuna... Nu am trait pe Luna pana acum. De curea si palme, da, stiau toti copiii acelor vremuri. Adica noi, "Decreteii" (pentru cine cunoaste istoricul acestui termen)... Nu prea se practicau explicatiile si exemplele. Joarda. Simplu. Ruseste. Insa, daca ceea ce voi povesti mai jos ar fi experimentat si colegii, vecinii sau prietenii mei, inseamna ca yo sunt exagerat si...imi cer scuze, insa, in mod paradoxal probabil, nu am mai vazut pe niciunul dintre ei batut si umilit IN PUBLIC asa cum mi s-a intamplat mie... Deci? Chiar "toti parintii acelei generatii au fost asa" pentru ca ulterior sa spuna ca acelea au fost "CORECTII NORMALE"?! Nici vorba... Nu putem jigni milioane de oameni care au fost cu totul altfel, ca parinti...! Sau, macar au aplicat corectii mai uzuale si...acasa, nu pe holurile si prin clasele scolii, nu in strand, nu pe plaja, nu in plina zi in fata unui restaurant, NU, nu asa!!! "DE CE RASPUND APROAPE TUTUROR INTREBARILOR" ma intreaba de data asta un prieten de al meu... In primul rand o fac fiindca nu imi este greu. Doar cand cineva se repeta sau repeta o intrebare la care deja am raspuns, il indrum catre raspunsul oferit deja pe tema respectiva. "DAU SATISFACTIE DUSMANILOR" imi mai spune cineva din "echipa parintilor mei"... Nu am asa ceva, iar daca totusi exista oameni carora sa le genereze stari de satisfactie situtatii precum aceasta...nu mai continui propozitia, fiindca ar genera lichide. "DENIGRARE", "NOROI", etc... Nu, yo nu te denigrez fiindcă nu vorbesc nimic în afara adevărului, ci te iubesc cel mai mult de pe Lume, după copilul meu. A trebuit însă, în mod gradual, să ajung să dau cărțile pe față fiindcă este vorba despre onestitate în raport cu noi înșine și față de cei din jur, deoarece, da, trăim printre oameni iar falsitatea în formă perpetuată ajunge să doară (desigur, dacă îți pasă și nu te mulțumești cu etichete efemere de dragul acceptării sociale superficiale). 


Întoarcerea oglinzii supară chiar atât de tare? "STII CUM E PRESA" imi mai zice cineva... Nu, nu stiu. Ei preiau exact ceea ce scrie fiecare, fara sa existe loc de posibile interpretari tendentioase, mai ales cand se scriu lucruri in detaliu, nu in mod ambiguu. Astfel, ce decide sa scrie fiecare despre viata lui isi asuma in mod implicit. Cum si-ar mai scrie oamenii "memoriile" daca ar ramane toate literele si sentimentele sub pres...? Sa evitam aceasta etapa doar fiindca este foarte anevoioasa? Da, chiar este. Taty, cand simti umbra de oprobriu public legat de faptul ca nu ti-ai vizitat nepotul decat la insistentele mele si incerci sa te diculpi, iti readuc aminte si cateva dintre motivele pentru care ai ales (in mod total ciudat) sa te comporti asa: 
* ne-ai dat afara din casa pe toti 3 (DaviN, Angi si cu mine) spunandu-ne textual "luati-va copilul si plecati de aici" atunci cand ti-am explicat ca DaviN nu auzise in mediul familial niciodata vreo injuratura si n-a auzit nici pana azi - sa auda in alta parte, nu acasa - si ca te rog sa ii spui nevestei tale sa nu mai foloseasca limbaj de mahala si injuraturi in preajma lui. 

* cand impreuna am convenit ca nevasta ta este un om toxic si retrograd de la care DaviN chiar nu are ce invata si care ii baga in cap prostii (am fost martor de cateva ori, la fel si Angi, mama lui), mi-ai zis ca tu faci "FRONT COMUN" cu ea... Cel putin interesant. "Fronturi"... Wow! Cu toate astea, pe tine te-am invitat in continuare insistent sa ne vizitezi, insa ai spus ca tu "esti la pachet cu CO2" si ca...sunteti "front comun". Bravo... 

* ti-am spus mai in gluma, mai in serios, ca vei ramane in istoria familiei noastre ca un "gradinar" avand in vedere orele pe care le petreceai zilnic udand gradina si explicatiile pe care mi le dadeai in acest sens. Puteai sa dai 50 de Lei cuiva sa ude gradina si astfel sa isi ia ceva de mancare pe ziua aia, iar tu sa vii si pe la noi... De mai multe ori ti-am propus asta. Avem si cine sa o faca! 
* prezenta mamei lui Angi la noi in casa in primii 3 ani de viata ai lui DaviN v-a facut (nu stiu de ce) sa nutriti gelozie in raport cu felul in care eu am asimilat-o ca si "bunica preferata" luand in considerare ca ea i-a fost alaturi non-stop lui DaviN, l-a hranit si l-a ingrijit. Mai ales pe CO2 a facut-o sa stranga din dinti (de altfel, o femeie care singura spune despre ea ca nu este prea dragastoasa sau care sa fi fost prea iubita la randu-i...), motiv pentru care ne-a si bagat bete in roate pana ne-am impiedicat. Angi si toata familia au fost de fata la momentul acela cand am convocat "consiliul de familie" la ora 1 noaptea in care sub ranjetele si zbieretele ei am semnat despartirea (temporara) de MV (mama lui Angi)... Si asta avem REC. (!) 
* ai lipsit de la Binecuvantarea lui DaviN facuta de un Pastor pe motiv ca tu nu agreezi decat ritualurile Bisericii Ortodoxe. Pacat. S-a citit din Biblie, s-a cantat. Ai ratat, cramponandu-te in niste dogme despre care atunci cand te-am intrebat in detaliu nici nu ai stiut sa imi spui de ce ai gandit asa. 
* te tot intrebam daca nu te-ai plictisit de aceleasi sprituri si partide de table sau canasta care aveau loc cel putin saptamanal la tine spunandu-ti ca ai tot facut asta toata viata si ai fost orice ai vrut sa fii, dar acum ai sansa sa faci si sa fii ceva nou: sa fii bunic. Nu rezona nimic din ce iti spuneam... Rezultatele se vad.
Momentele cand ne vizitai erau un fel de "Eveniment" in care cu totii incercam sa iti aratam (ca unui Imparat) ca toate lucrurile sunt bine, copilul creste frumos, faceam poze. Prin actiunile mele concrete v-am adus aproape. Tu/ voi? Ati stricat, manati de orgolii si accese de superioritate. Iti voi enumera cateva dintre momentele ce m-au avut unic artizan, momente menite sa ne apropie. Daca ai si tu astfel de momente (macar in ultimii 10 ani), te rog sa mi le spui... 

Amintiri impreuna cu tine, lucruri ce le-am planuit, generat si corelat in mod exclusiv, tu doar fiind "martor beneficiar": excursie in Italia in 2009 cu intreaga familie, vizite permanente la tine acasa in 2010 - 2014 (exista poze din acea perioada cat inca mai speram...), invitatii la tenis, Fotbal, Laser Tag, excursii in Grecia in 2012, 2013, 2014, Turcia in 2013, lucrat concertul tau in Studio la mine vreo jumatate de an (normal ca gratis - ai vazut la Andrei cat costa ora de Studio), din nou excursie in Italia, Franta, Germania, Austria in August 2014, abonament Sala de sport (ca sa vii sa il vezi pe DaviN la inot, nu de alta...).... TU? Cu ce te lauzi in ultimii 20 de ani ca ai fi facut pentru a consolida relatia Tata - Fiu? CE AI INITIAT TU??? Alaturi si de CO2: Italia, bilete la Concerte cu Paul Anka, Tom Jones, Sarbatori de Paste in Otopeni 2010, poza din 2012 la Gradinita. Inca mai speram ca se poate... M-am mintit de unul singur. Nu mai e cazul insa in ultimii 4 ani, de cand nu ii mai adresez NICI O LITERA sotiei tale.

Spui ca te intrebi ce a generat aceasta situatie? Iti transmit inca o data SMS-ul in care ti-am mai explicat deja ce a declansat starea de fapt, dar observ ca te faci ca nu stii...: 
1. Constientizarea pasivitatii tale din ultimii 20 de ani in pofida semnalelor pe care ti le-am transmis legate de anii irositi, varsta si calitatea de bunic de care nu te achitai DELOC (plimbat prin parc, spus povesti, indus minime notiuni muzicale, adus macar un Pampers sau un bax cu lapte). Sau, ai plimbat vreodata copilul prin parc cu carutul si nu stiu eu...?! Hmm... Noroc ca macar "de gura mea" si de rusine ai mai facut niste pasi in ultima vreme.

2. Acea emisiune de la Antena 1 (in Mai 2015) cu copii batuti, unde am fost invitat in platou si culmea, trebuia sa vorbesc despre echiliibrul dintr-o familie. Am fost aproape MUT in emisiune fiindca pe masura ce emisiunea avansa realizam ca eu nu mai pot juca rolul ultimilor ani. Am simtit limita mastii ce o purtam si descumpanirea ca nu pot sa repar singur chiar orice, oricat mi-as dori...! Nu pot sa fiu si Ping si Pong in acelasi timp, din pacate. 

3. Lipsa implicarii tale in medierea conflictului cu sotia ta, CO2, asa cum cu lacrimi in ochi ai promis in Noiembrie 2013 si mi-ai trimis acel SMS in care m-ai asigurat ca ai facut-o sa inteleaga ce si cat greseste si totodata mi-ai transmis liniste prin faptul ca mi-ai aratat ca esti constient ca nu mai avem mult TIMP. (!!!) M-ai facut sa mai am puterea sa sper pentru o perioada, inca 2 ani, insa tot ce ai facut a fost sa...nu faci nimic de fapt, ci doar sa tergiversezi inspre diluare. Asta numesti tu "mediere"?! Despre persoana amintita de tine (CO2) nu voi vorbi prea in detaliu fiindca ar trebui sa cobor fooooarte mult nivelul discutiei amintind cateva dintre injuriile si vorbele de mahala pe care mi le-a adresat (socante, de altfel) si intrigile pe care le-a sadit (oamenii imi povestesc si ti-am dat si cateva nume in acest sens - le stii). Ea nu este mama mea. O mama nu ar putea sa faca si sa spuna ce a facut si a spus aceasta femeie degenerata... O mama inseamna aceea pe care ai avut-o tu, tot ce ai citit vreodata in carti sau ai vazut in filme ca si putere de iubi neconditionat si la infinit, iar nimic din acele lucruri nu se regasesc in sentimentele pe care aceasta femeie le manifesta sau vorbele pe care le spune. 
"Mai bine te cacam in sant", "fara mine mori in 2 luni" (in conditiile in care nu am primit macar 1 Leu de la voi cu titlu gratuit), "dupa ce moare taica-tu vand tot, plec si nu ma mai gasiti", "futu-ti Cristosii ma-tii", "da-te-n pwwla mea" sunt doar 5 exemple din lexicul ei minunat si duios... Nu continui. Este grotesc.

MAMA mea a murit în anul 2007. Nu m-a adus pe Lume, dar m-a purtat zi de zi in cos pana la varsta buletinului si m-a sustinut dupa.  Adevarata Mama nu este cea care-i da viata copilului, ci buna crestere si caldura sufleteasca. Adica, fix Mama.
Cat despre CO2, sa stii ca si femelele din regnul animal aduc pe Lume pui, asa că nu e mare "Lambada" actiunea reproducerii, ci de abia după ce acest act primar este realizat incepe cu adevărat povestea. Daca incepe. 

Totuși, iată că există (rar, Slavă Domnului!) și câte o "purtătoare" (altfel nu poate fi numită) care face un titlu de glorie din faptul că nu a spus niciodată cuvintele sacre "te iubesc", dar care a preferat să spună că "mai bine m-ar fi căcat în șanț". Candoare și Gingășie, nu glumă... Nu știu câți copii au avut bucuria să fi auzit așa ceva... 

Trebuie sa existe echitate in orice! Altfel ar exista un dezechilibru perpetuu...! Eram complet fragil si neajutorat intre 10 si 14 ani, atunci cand imi aplica acel "tratament de lagar Stalinist". Cablul de la video nu se uita si nu se iarta... Si mai si povesteste la TV asa ceva, cica, amuzant, "ca nu avea oricine video pe vremea aia" (am incheiat citatul). Mai e si proasta definitiv.

Permite-mi să nu mai vorbesc despre aceasta eroare genetică, te rog. Este doar un element toxic care turbata de gelozia data de iubirea ce ti-o port tie si lui Mama a ridicat permanent obstacole, a sadit intrigi si te-a asmutit... Oricand "RUSIA" va jubila la orice mica disensiune dintre "GERMANIA" si "SUA"... 
Stii si tu cum isi musca buzele de nervi..., ca doar nu degeaba ai luat atitudine de cateva (multe) ori. Gata despre ea. A facut tot posibilul sa nu insemne mai nimic. Decat interventii in situatii limita (prin care practic si-a asigurat "biletul" langa tine) si mult, mult discomfort.

Toata viata ai trait "facand impresie pentru restul oamenilor", nu fiind cu adevarat un om in familia lui. Te-am tainuit si menajat destul, nu crezi? Vine si momentul cand "demontam decorul", ca spectatorii incantati sa poata vedea si "Dincolo de aparente"...!!! Macar este realitate. Stiu, dar tie iti place sa pozezi doar atat cat tine rolul si sunt aprinse luminile de platou...
Ai abuzat de sentimentele mele sincere si curate culegand toate roadele posibile (MUNCA GRATUITA..., IMAGINE DE FAMILIST - vax..., IDEI ce au legatura cu anii in care traim, nu din Mileniul trecut...)...!!! Da, Taty, te iubesc foarte mult si tocmai, fiindca iti port aceste sentimente profunde (care stiu ca sunt reciproce) nu am inteles niciodata de ce m-ai supus la umilinte si duritati gratuite.
Tot ce vreau yo este sa va cereti iertare in fata mea si sa ma faceti sa simt ca va caiti, chiar daca asa, sub presiunea amintirilor ce inca ma tulbura, fiindca ale vostre Constiinte atrofiate se vede ca nu v-au indemnat sa procedati intocmai, vreme de 2 decenii...!!! Dupa principiul "greseala recunoscuta este pe jumatate iertata", v-as ierta in proportie de 50% chiar daca nu ati declansat mecanismele iertarii manati de propria initiativa sau framantati de propriile constinte amortite cu musamalizari, minimalizari si tergiversari felurite. As mai adauga inca 10% daca veti afisa cainta si o veti face si in fata tuturor cunoscutilor comuni. Doar daca vrei. Nu-i musai.
Cu toate astea, te-am iubit si te iubesc cu mult peste cat ai fi meritat de fapt, fiindca, deh, imi aduceai penare nemtesti si haine colorate cand eram mic... Mi le aduceai ca sa fii impacat cu ideea ca iti faceai tu fericit viata frumoasa prin strainatate cand stii prea bine ca si acasa, in tara, langa familie, ti-ar fi fost traiul cu muuuult peste media populatiei din acea vreme. Da, daca acasa mureai de foame, ar fi fost de inteles, dar stim cu totii ca nu era cazul de asa ceva...! Ai huzurit ca un trubadur amorez, asa se cheama, neinteresandu-te de consecintele si dezechilibrele pe termen lung ce aveau sa derive si ce nervi cumula nevasta ta pentru a si-i revarsa pe mine, fiindca tu duceai o "viata color" in Occident, pe cand acasa totul era gri...
Eram la Vatra Neamului, in 2014 . Tii minte cand mi-ai spus ca doar mie si Doinei nu ti-ai cerut iertare, acum, in anii ce preced iminentul "final"...? Exact noua, celor care te-am iubit cel mai mult si am demonstrat-o, prin fapte, nu stand langa tine doar pentru a culege foloase si nici pentru a ne fali cu "rangul" obtinut din parteneriatul cu tine, precum CO2, o parvenita profitoare a clasei proletare Marxiste. Dar, poate cu aceasta "femeie-transportoare" te-ai echivalat cumva. Cu mine insa, nu. Cu Doina, cum e?
Intrucat nu am primit nici 1 Leu cu titlu gratuit de la tine si directiile/ ideile mele te-au inspirat decisiv pe tine in ultimii 20 de ani (si mult mai putin invers), permite-mi ca odata cu implinirea varstei de 40 de ani sa imi creionez in continuare viata asa cum imi doresc, fara directiile date de tine. Cu ce voi umple "schita" mea in creion? Cu ce voi gasi "la magazinele de azi" si cu cei voi considera eu, din resursele proprii dezvoltate in ani, acum, in vremurile noastre si potrivit cerintelor si rigorilor vietii de azi, nu celor din 1980, asa cum insisti tu a-mi "recomanda" si a-mi face paralele. Epoca de Aur s-a incheiat, in 1989, la Targoviste. Ok? 
Eu si cei care imi reprezinta in mod meritoriu Generatia de Acum, dezvoltam capacitati mari de comunicare, si nu o facem prin demonstratii sau pozitii de forta si nici prin presiuni acerbe, fiindca vremea practicilor sovietice a apus... Poate va reveni, daca ne vor cotropi din nou, alti 50 de ani, asa cum ati trait voi, insa, deocamdata suntem sub alte auspicii. Macar putem vorbi si relata lucruri cu care suntem impovarati. E un plus mare!

Ti-am mai spus candva ca nu impartasim chiar toate convingerile si nici nu ne reunesc aceleasi bucurii ale vietii. Asadar, ma obligi sa iti repet atata vreme cat observ ca nu ai inteles: nu imi place sa stau o viata intreaga la sprit si in chiolhanuri cu niste prieteni pe care ulterior sa ii gonesc din casa mea (pe unii, destui insa...), nu imi plac starile tensionate, nu imi place sa urlu, nici sa lovesc, nu imi place sa joc poker, nu trisez, nu sunt superficial, nici orgolios si nici coleric, nu imi place sa separ "casa" cu "aventura" doar de dragul rigorilor impuse de tabu-urile societatii, fiindca nu sunt nici ipocrit, nici gelos si nici orgolios. Sa stau cramponat intr-o relatie de cuplu mai mult formal si doar pentru a "figura" cumva social in ochii lumii (in schimb a-mi face un titlu de glorie din ce "taur" am fost yo prin vecinatatile casei), multumesc, dar nu este pentru mine (referitor la divortul meu din 2007). Si, DA, sunt fericit, fiindca macar sunt corect si impacat cu mine ca de fiecare data incerc sa fac totul la maximum resurselor mele, fara sa trisez, doar fiindca e mai simplu asa. 
yo nu ma cramponez de o relatie fara perspective; dupa o perioada de lungi incercari masurata in “ani”, imi asum esecul personal, tragand concluzii, iar atunci cand situatia imi permite, schimb mediul (daca e cazul - daca nu e cazul, continui). Asadar, pe viitor, sa nu imi mai sugerezi spre a urma si nici sa imi mai dai de exemplu vreuna din cele enumerate de mine mai sus, fiindca nu ma intereseaza. Deloc. Tu ai trait cum ai considerat si adaptat nevoilor, necesitatilor, posibilitatilor si problemelor vremurilor tale, cand yo aveam 4 ani. Acum am 40. 
yo gasesc cu totul alte valori care pot fi impartasite intr-un cuplu: emanciparea in 2, indrazneala, dezvoltarea simturilor, provocarea psiho-intelectuala, joaca (la propriu, nu statul orea intregi la masa...), timp mult petrecut impreuna, romantism, pasiune, erotism, intimitate, idei, mereu idei si cat mai multa actiune. Asadar, Taty, ce a fost bun, ce mi-a placut si ce mi s-a potrivit de la tine am invatat si m-a ajutat sa ma alcatuiesc in mare proportie asa cum ai vrut si ai vrut bine! Ulterior, yo am dezvoltat lucrurile bune pe care tu mi le-ai oferit ca repere initiale, punandu-mi la dispozitie tot ce aveam nevoie in acest sens (educational, moral si material, pana la varsta de 18 ani), iar pentru acest lucru iti multumesc si te iubesc, dupa DaviN, cel mai mult din Lume. Dupa aia insa, AI LIPSIT NEMOTIVAT, iar asta a fost complet de neinteles pentru mine, iar momentele cand as fi avut nevoie de sprijinul tau nu au fost putine, fiindca de abia intram in viata; tu insa, ai beneficiat din plin de ajutorul meu, oricand ai avut nevoie fiindu-ti la dispozitie cu toate resursele si priceperea mea.

"CORECTII NORMALE"?!
Povestesc doar din lucrurile asupra carora amandoi ne-am aplecat in ultimii 2 ani, atat in cele peste 100 de pagini ce ni le-am scris reciproc cat si in discutiile pe care amandoi le-am inregistrat (pentru a nu exista "interpretari ulterioare" sau "sensuri giratorii" in care sa ne invartim la infinit, fara iesire).

Să spui o singură dată că aș depăși granițele adevărului prin ceea ce povestesc și va trebui să dau PLAY la ceea ce amândoi am dat anterior REC...
Spui ca m-ai altoit dar nu asa cum am povestit eu (in incercarea ta de a minimaliza cele facute...). Ok, atunci ia sa vedem cum si de ce s-au intamplat respectivele episoade. Ma obligi sa detaliez cateva "CORECTII NORMALE" (asa cum le-ai intitulat tu atunci cand ti-am atras atentia asupra duritatii lor si a umilintei indurate) si de abia astept sa imi spui ca sunt in afara adevarului. Din nou iti spun: avem REC. Si tu. Si eu. Iata-le:
* ACASA - nu se pot uita momentele cand faceam pipi pe mine cand te indreptai fioros inspre mine - probabil ca aveam vezica imbatranita pe la 7-8 anisori sau probabil vazusem cum te manifesti la nervi...? Fie una, fie alta.. O data s-a intamplat aceasta scena chiar inainte sa plec la scoala si m-ai trimis asa.
* ACASA - nu se poate uita momentul cand m-ai izgonit de la masa si m-ai obligat sa mananc pe capacul de la WC-ul din baia mare pe motiv ca faceam mofturi la mancare...
* ACASA - nu se poate uita momentul cand m-ai pus sa imi arunc cu mana mea jucariile pe ghena de gunoi pentru faptul ca mi-am permis sa imi reiau joaca la scurta vreme dupa ce ma certasei tu, in loc sa fiu abatut, marcat si daramat de spusele tale...! Am mers la ghena si printre lacrimi le-am aruncat pe toate, insa cand am ajuns la ursuletul Jimmy ti-am zis ca impreuna cu el merg si yo pe ghena. Te-a mai potolit reactia mea si noroc ca s-a dus Mama (nu CO2) a doua zi si a cotrobait prin gunoaie si mi-a gasit partenerii de joaca fiindca altfel, dusi erau... Stii cum erau naziștii aia care puneau fratii sa se impuste intre ei? Asa ai aratat atunci...
* CALATIS, MANGALIA - nu se poate uita cand m-ai batut cu furtunul si mi-ai udat hainele pana la piele, chiar in fata restaurantului, in plina strada, ziua, fiindca o impinsesem in joaca pe Malina in piscina Hotelului Scoica din Jupiter... ERAM IN PUBLIC, DECI ITI PLACE...! ESTI SHOWMAN!
* MAMAIA - nu se poate uita cand ai facut acea criza de nervi si m-ai bagat de cateva ori cu capul in apa (chit ca urlam de panica si plangeam) fiindca, deh, mi-am permis a-ti nesocoti cerinta de a iesi din apa imediat cand ai spus tu...! Mersesem inspre mal, dar am mai ramas sa ma joc pe acolo in timp ce tu jucai in continuare volei, in apa, cu prietenii tai... M-ai vazut de la departare si te-ai napustit asupra mea ca un dement!!! ERAM IN PUBLIC, DECI ITI PLACE...! ESTI SHOWMAN!
* SCOALA, ora de Pian - nu se poate uita cum m-ai tarat prin toata scoala dupa ce m-ai descaltat si de sosete (fiindca intarziasem fix 4 minute la Doamna Platon - ceasul digital negru din plastic cu o dunga verde oblica arata ora 1:04...). Ai facut-o cu dorinta vadita de a ma umili crunt. Tin perfect minte cum incercam sa imi ascund picioarele sub cate un capat de covor cand m-ai dus chiar si in zona cancelariei si ma bagai prin diferite clase, ca sa ma vada toti elevii, chiar daca nu imi erau colegi... Nu imi e usor cand retraiesc acele senzatii si nu am inteles niciodata de ce ai fost atat de crud si ce ai urmarit. Cel mai mult ma durea ca rautatea venea din partea ta, adica de la cel pe care il Zeificasem in mintea si sufletul meu . ERAM IN PUBLIC, DECI ITI PLACE...! ESTI SHOWMAN!


* STRANDUL STUDENTESC - nu se poate uita cum m-ai trimis in suturi de la fotbal pe motiv ca nu pasam si ca pierdeam mingea... Deh, erau prietenii tai de fata si prin asta voiai sa dovedesti cat de "corect" esti si ca tu nu incurajezi "nepotismele", vezi Doamne... Exces de zel grotesc se cheama ce ai facut tu! Si, pentru a fi si mai convingator, tot descult m-ai expediat acasa, ca atunci in scoala, doar ca acum aveam cam 12-13 ani si ai mai putut sa imi dai si niste suturi... La faza cu taratul in picioarele goale prin clase, pe holuri si la cancelarie eram in clasa a 4-a. Dadeai exemple de intransigenta prin propriul copil... ERAM IN PUBLIC, DECI ITI PLACE...! ESTI SHOWMAN!
* ACASA, prin 1993 (era Pisa la mine in camera) - nu se poate uita cum ai venit si m-ai lovit din senin in timp ce ascultam in casti Queen si ii invatam miscarile lui Freddy (THE MIRACLE ascultam...), pe motiv ca tu nu permiti la tine in casa "asa exaltare"... (!!!) Wow! Vezi tu, din acea "exaltare" yo am invatat cam tot ce stiu si simt azi in muzica, nu din Paloma Blanca sau Granada... Ce am invatat de la Freddy si alti geniali am reprodus la SCV... Faceai pe strictul si moralistul cu mine, iar asta era complet nedrept. 
A fost ultima oara cand ai abuzat de forta si putere, fiindca atunci am ripostat si, in consecinta, te-ai oprit din a-ti mai manifesta astfel duritatile si carentele ce tin de fire, educatie si caracter. Ulterior, mi-ai spus ca la fel ai facut si tu cu tatal tau atunci cand nedreptatile ce iti erau adresate au atins un nivel maxim al suportabilitatii si tolerantei. Intre apropiatii nostri yo personal nu cunosc niciun parinte care sa-i fi facut copilului sau sa-i fi spus lucrurile pe care tu si CO2 mi le-ati pricinuit mie, inca de la varste fragede si pentru motivele pe larg specificate si toate absolut hilare. Sunt descrise mai sus. Desigur, mai sunt parintii care ajung pe la stiri, dar aia inca merg cu caruta, nu cu Phaeton si nu au lucrat in Occident, ca tine, in anii comunismului... Vezi tu, asta a fost un motiv in plus pentru a expune atentiei prietenilor si cunoscutilor situatia noastra, din dorinta de a vedea daca tuturor li s-au intamplat lucruri similare (asa cum ai spus tu, ca sa te disculpi) pentru ca ulterior sa pozeze in "familisti perfecti" si sa numeasca ceea ce am relatat mai sus ca fiind "CORECTII NORMALE". yo printre colegi, vecini, prieteni, nu am mai intalinit. Aceste rabufniri ale tale / voastre, sunt de neinteles si de neintalnit la parinti - tu pe de-o parte cu umilinte si interventii foarte dure insa doar in mod sporadic, iar CO2, oferindu-mi zbierete si batai mai usoare, dar aprope zilnice, datorita starii ei perpetue de nervozitate si a crizelor de isterie justificate probabil de lipsa ta de acasa cu lunile... Trebuia sa fiu ori talhar, ori violator, ori drogat, ori ultima lichea pentru ca aceste duritati si umilinte sa aiba cea mai mica justificare, insa nu e cazul, fiindca nu aveam nici 15 ani si nu beam nici bere... Ca am spart geamuri, ca am mai chiulit, ca m-am batut cu baietii prin cartier sau ca alergam cu bicicleta dupa troleu nu sunt explicatii viabile, Don Pedro & CO2... Repetent nu am ramas si nici macar corigent, iar atunci cand am fost inlaturat din Liceu nu a fost nici pentru motive ce tin de huliganism, nici pentru diferite "consumuri" (fiindca nu era cazul) si nici pentru rezultate slabe. A fost o vendeta a unui profesor cu TINE, drept dovada sta faptul ca in favoarea mea au votat ABSOLUT TOTI profesorii mei de zi cu zi, pe cand in defavoarea mea s-au mobilizat cei din catedra de Trombon (de unde era respectivul profesor) si de la catedra de Vioara, adica niste oameni care efectiv nici nu ma cunosteau - stii bine ca se cauta inlaturarea mea pentru simplu fapt ca ii invatam pe colegi sa fie UNITI IN FATA PROFESORILOR)!!! Tot in favoarea mea a venit ca martora si doamna care locuia langa Liceu unde respectivul profesor spusese ca noi spargeam geamuri si injuram, cand de fapt, doamna respectiva a venit si a spus ca noi ii cantam in curte din melodiile pe care le invatam la ora de cor...!!! Nu am fost vreun oropsit al vremii (departe de mine astfel de afirmatii, fiindca ar insemna sa nu am Simtul Realitatii), dar nici nu am avut acea "copilarie idilica si de invidiat" cum cei mai multi cred... Da, "Bunele" au fost peste medie, insa, la fel si "NE-bunele"..., fiindca nu am vazut nici un coleg d'al meu tarat de parinti descult prin intreaga Scoala si alte d'astea...! Asadar, ai mai zice "compensator"? Nu se poate face deloc aceasta balanta halucinanta, te informez...! Pe langa aspectele ce au facut copilaria mea una deosebit de frumoasa (cu mijloacele vremii, nimic extravagant), exista insa cateva momente precise si foarte dure care mi-au umbrit acea copilarie frumoasa si care reliefeaza setea ta de a conduce prin umilire, exces de zel si abuz de forta, trasaturi manifestate de tine si in casa, pentru ca dupa aceea sa vii sa indrepti (cica) totul cu 2-3 glume... Aceste trasaturi de caracter ale tale s-au regasit si in raportul dintre tine si multi dintre amicii si colaboratorii tai pe care ii dadeai afara din casa, pentru ca dupa o perioada de tatonare, sa va impacati. "TE PUP, TE BAT, TE PUP" a fost deviza ta in viata, sintetizand la maxim modul in care te stiu din copilarie si pana azi... Cele despre care am amintit aceasta saptamana reprezinta niste episoade, tu nefiind in mod regulat asa cum te manifestai cand aveai acele accese de furie necontrolata si abuzuri de pozitie si putere. Tu, de regula, erai acel tata si om de care m-am indragostit iremediabil si neconditionat, inspirandu-ma perpetuu in procesul meu de educare prin atentia si sensibilitatea de care dadeai frecvent dovada in viata, invatand de la tine "preventia", "orientarea in situatii", "initiativa", "empatia" (cu toate ca nu o prea folosesti...), "repertoriu, scena si cabluri", fiind astfel pentru mine ca un al doilea Dumnezeu, asa cum am mai spus-o si public (cu erori, insa, fiindca deh, nu erai chiar "Acela"..)... Nu fiindca au existat "niste erori" m-a perturbat substantial, ci faptul ca aceste "erori" apareau prea..."spontan", sa zicem cu menajamente, bulversandu-ma astfel complet in acele momente. Cand am facut prima cadere de Calciu, pe la 15-16 ani, erati cu mine la Urgenta si, in timp ce mi se administra perfuzia necesara, doctorita m-a intrebat, ca sa ma linisteasca, ce poate sa faca sa imi fie mai bine. I-am spus atat (si erati la 1m distanta de mine): "trimiteti-i afara din cabinet pe ei 2"! (...) Suntem Generatia care am crescut odata cu Revolutia, nu uita acest aspect esential! Eram la "varsta buletinului" la Revolutie. yo scriam de mana manifeste anti-Iliescu in mansarda PNT din Piata Rosetti si le lipeam pe strada dupa ore in Iunie 1990, nevasta ta statea cu orele la "tatucul vostru din Kiseleff", iar tu solidificai prietenii cu cei care au devalizat Banca Columna (printre altele) si erai pe post de "glumet" in peisaj (ca nu te-ai ales cu nimic)... Cata armonie...! Riposta si Progresul sunt sadite in noi...!!! Voi ati crescut in "Adormire", nu intr-o "Revolta" prin care sa va aflati drepturile si sa va castigati identitatea! Asa cum iti spuneam si acum fix o saptamana: am crescut si trait in Milenii diferite. Si cu toate astea, ma uit in jur, iar parintii prietenilor mei nu sunt cu totii asa... Hm, exact cum spuneai tu: "cum sa te compar yo cu ceilalti?!" Da, deci, pana la urma este o chestiune mai mult individuala, de aceea, te rog sa o rezolvi, asa cum ai promis acum 4 ani! 
Succes!


In acest video aveam 6 ani si a fost prima oara cand m-ai luat cu tine la o filmare. Sa stii ca sufletul meu inca iti simte mangaierea care, de obicei, a fost cea mai tandra din Lume, dupa Mama. 

Te iubesc Taty si...astept zilele de Pace! Inca este TIMP! Nu-l irosi.

Text preluat de pe pagina lui Călin Geambașu