miercuri, 19 iulie 2017

Depresia postnatala (postpartum) si tristetea de după naștere

De ce fac femeile depresie postnatala?

Cauza exacta a depresiei postnatale este necunoscuta. Nivelul de hormoni se schimba in timpul sarcinii si imediat dupa nastere. Aceste schimbari ale nivelului de hormoni pot determina reactii chimice la nivelul creierului, reactii ce joaca un rol important in aparitia depresiei.
Faptul ca va simtiti deprimate nu inseamna ca sunteti o persoana/mama rea, ca ati facut ceva nepotrivit care sa va aduca in aceasta stare.

Cat dureaza depresia postnatala?

Durata varieaza de la mamica la mamica. Unele femei se simt bine dupa cateva saptamani, insa altele se simt prost sau “de parca n-ar fi in firea lor” pentru multe luni de zile. In cazul femeilor care prezinta simptome mai severe de depresie sau care au mai avut depresii in trecut, recuperearea poate dura mai mult. Trebuie doar sa-si aminteasca ca pot primi ajutor si ca se pot vindeca.

Ce fel de tratament ajuta in cazul depresiei postnatale?

Depresia postnatala se trateaza ca orice alta depresie. Suportul, sfatuirea (terapie prin vorba) si medicatia pot ajuta. Luati legatura cu medicul dvs. pentru a va indica tratamentul potrivit.

Daca alaptez, pot lua un antidepresiv?

Daca luati un medicament antidepresiv, acesta va ajunge in laptele dvs. Vorbiti cu medicul dvs. despre riscul administrarii unui antidepresiv in timp ce alaptati. Doctorul dvs. poate decide ce medicament puteti folosi in timp ce va alaptati bebelusul.

Ce pot face pentru a-mi reveni?

Daca ati nascut de curand si va simtiti trista, anxioasa, iritata, obosita sau prezentati orice alt simptom specific depresiei postnatale, amintiti-va ca nu sunteti singura in aceasta situatie si ca multe alte mamici au trait exact aceeasi experienta. Nu “va pierdeti mintile” si nici “nu innebuniti”. Iata cateva lucuri pe care le puteti face si pe care alte mamici le-au gasit folositoare in lupta cu depresia postnatala: 
  • Gasiti pe cineva cu care sa vorbiti si caruia sa-i impartasiti sentimentele dvs.
    Luati legatura cu cineva care va poate ajuta sa ingrijiti bebelusul, cu intretinerea casei si alte treburi administrative. Acest sprijin binevenit ca poate ajuta sa gasiti ragaz pentru dvs. si sa va odihniti.
  • Gasiti timp sa faceti ceva pentru dvs., chiar daca asta inseamna nu mai mult de 15 minute zilnic.
  • Incercati sa cititi, sa faceti cateva exercitii fizice (plimbarile sunt perfecte pentru sanatatea dvs. si sunt usor de facut), faceti o baie relaxanta sau meditati.
  • Țineti un jurnal. In fiecare zi, notati-va sentimentele si trairile. Este un mod de a va destainui si elibera gandurile si frustrarile. Odata ce incepeti sa va simtiti mai bine, va puteti intoarce sa cititi ce ati scris mai la inceput. Acest lucru va va ajuta sa va dati seama cat de mult ati progresat si cat de bine va simtiti.
  • Chiar daca reusiti sa faceti doar un singur lucru de-a lungul unei zile, amintiti-va ca acesta este un pas mare in directia corecta. Vor fi zile cand o sa simtiti ca n-ati reusit sa faceti nimic, insa incercati sa nu va infuriati pe propria persoana cand acest lucru se intampla.
  • Nu este nicio problema in a va simti coplesita. Nasterea aduce multe schimbari, iar ingrijirea bebelusului presupune multe responsabilitati. Iar cand nu te simti tu insuti, e normal ca toate aceste lucruri noi sa ti se para ca si cum ar fi mult prea mult.
  • Nimeni nu asteapta de la dvs. sa fiti o “supermamica”. Fiti sincera in legatura cu cat de mult puteti face, cereti ajutorul oamenilor din jurul dvs. atunci cand aveti nevoie.
  • Discutati cu doctorul in legatura cu starea dvs. Va poate oferi atat un sfat bun, cat si medicamente pentru a va ameliora situatia in care va aflati...

marți, 18 iulie 2017

Tulburările de personalitate

Descriere generala

Tulburarile de personalitate nu se incadreaza in tiparul clasic de boala. Nu au un debut limitat in timp, o perioada de stare si apoi o vindecare in urma unui tratament. Nefiind boli au fost denumite dezvoltari  dizarmonice ale structurii psihice ale persoanei in cauza.

Aceste structuri particulare au anumite caracteristici :
- sunt schitate si se dezvolta inca din copilarie
- se cristalizeaza la adolescenta
- insotesc persoana de-a lungul intregii sale existente
Aceste tulburari sunt caracterizate printr-un ansamblu de             
trasaturi (cognitive , afective si relationale) persistente in timp care determina un comportament, invalidant neasteptat si neadecvat grupului social.

Conform Asociatiei Psihiatrice Americane Tulburarile de personalitate au fost impartite in trei grupe (cluster):
Cluster A -ciudat si excentric
 Tulburare de personalitate: paranoida, schizoida, schizotipala

Cluster B -dramatic, emotional si imprevizibil 
 Tulburare de personalitate: antisociala, borderline, histrionica, narcisica

Cluster C -anxios sau temator 
 Tulburare de personalitate: evitanta, dependenta, obsesiv-compulsiva 
                        
Alte tulburari de personalitate care nu sunt incluse in aceste clustere sunt :

Tulburare de personalitate pasiv – agresiva


Tulburare de personalitae  depresiva

Se considera ca etiologia tulburarilor de personalitate este plurifactoriala , factorii biologici (genetici, leziuni perinatale ) impreuna cu cei de mediu , conducand in final la acea constructie dizarmonica a personalitatii.

Simptomele tulburarilor de personalitate

Datorita faptului ca ne referim la structura de personalitate, simptomul se transforma in trasatura. Trasaturile de personalitate sunt egosintonice ceea ce inseamna ca aceste persoane nu sunt pe deplin constiente de impactul lor asupra celorlalti.
Principalele trasaturi pentru fiecare tulburare de personalitate:
-  tulburare de personalitate Paranoida -suspiciosi , neincrezatori, ostili, iritabili, gelosi, colectionari de nedreptati sau procesomani.
- tulburare de personalitate Schizoida -izolati, fara vreo manifestare catre ceilalti , contact vizual deficitar, neadecvat de seriosi, procupati de obiecte neinsufletite sau constructe metafizice.
- tulburare de personalitate Schizotipala -multiple ciudatenii ale prezentarii, vorbirii, limbaj si gandire excentrica, magica, uneori chiar iluzii si idei de referinta, lipsa prietenilor.
- tulburare de personalitate Borderline – manipulativi, cu sentimentul de gol launtric, impulsivi, relatii personale instabile si intense cu oscilarea intre idealizare si devalorizare, amenintari sau gesturi suicidare, auto-mutilare.
- tulburare de personalitate Histrionica-dramatici, emotionali, superficiali, seductivi sau provocatori sexual, sugestionabili.
- tulburare de personalitate Narcisica - plini de ei, cu fantezii nelimitate de succes , putere, stralucire sau iubire ideala, lipsiti de empatie, invidiosi, exploatativi in preocuparea de a-si atinge propriile teluri.
- tulburare de personalitate Antisociala -de la 15 ani exista un comportament de ignorare si incalcare a drepturilor altora,  agresivi, iritabili, impulsivi, iresponsabili, fara remuscari, mincinosi, insala si escrocheaza.
- tulburare de personalitate Obsesiv-compulsiva - perfectionisti, ordonati, rigizi, preocupati de ordine si de reguli, lipsiti de spontaneitate, prea seriosi, perseverenti, incapatanati.
- tulburare de personalitate Evitanta -rusinosi, timizi, inhibati in relatiile interpersonale, tematori de critica, dezaprobare si rejectie. Se privesc ca inadecvati, inferiori altora.
- tulburare de personalitate Dependenta -dependenti, au nevoie de sfaturi si reasigurari de la cei din jur, cu dificultati in exprimarea dezacordului de teama sa nu piarda sprijinul, initiaza greu proiecte si lucruri pe care sa le faca singuri
- tulburare de personalitate Pasiv – agresiva -manifesta obstructionism, incapatanare si ineficienta, rezista pasiv in indeplinirea sarcinilor ocupationale de rutina, certareti, se plang ca nu sunt intelesi si apreciati.
- tulburare de personalitate Depresiva – pesimisti, nefericiti, tristi, cu stima de sine scazuta  predispusi spre ingrijorari, vinovatie.
Bibliografie: Tulburari de personalitate, M.Lăzărescu

duminică, 9 iulie 2017

De ce mi-ai furat viața, doamnă? Oare ești o doamnă?

Eu sunt Matei, un copil de 6 ani, vioi, simpatic și până acum puțin timp foarte, foarte fericit... Aveam o familie superbă! O familie pe care orice copil ar trebui să o aibe. Acum, nu mai sunt așa. Nu mai sunt un copil fericit pentru că acum o văd pe mama plângând din cauza unei femei care a intrat în viața noastră și ne-a luat liniștea. Ea este genul acela de femeie care pozează într-o doamnă  perfectă dar nu este deloc așa. De obicei, aceste femei care calcă pe cadavre ca să le fie bine poartă un nume pe care eu, copil educat, nu îmi permit să-l scriu sau să îl spun...
Mă întreb și eu, cum poți tu să te consideri o femeie demnă dacă fericirea ta este construită pe nefericirea unui copil mic?! Atunci când dormi în brațele tatălui meu ești satisfăcută? Atunci când râzi de mama mea la birou împreună cu prietena ta, mamă la rândul ei, oare ești satisfăcută? Atunci când vezi lacrimile mamei mele ești satisfăcută? Poți să te uiți în ochii ei? Poți?!
Da, știu, tu nu ai copii, nu ai avut niciodată o familie, poate îți dorești și tu una dar așa?! Distrugând familia mea vrei tu să îți faci una?! Tatăl meu nu a fost niciodată infidel și neserios față de mama, până nu ai apărut tu și ne-ai furat fericirea, așa cum sunt mulți bărbați față de soțiile lor. La ce ai apelat să îl poți lua de lângă noi? Desigur la ceva malefic! A plecat fără să se uite în urmă fără nici un regret...
A părăsit-o pe mama dar cu mine ce are? Eu sunt doar un copil de 6 ani care suferă cumplit, mă simt părăsit și îmi doresc să mor! Am ajuns să îmi dau cu pumnii în cap și să îmi doresc să mă arunc sub mașină pentru că  simt că tata nu mă mai iubește. Oare, de ce a plecat tata? Nu am fost copil cuminte?
Tu chiar ești fericită? Ești? Cum vei înfrunta oamenii? Chiar crezi că te vor aplauda pentru ce ai făcut? Mă refer la oameni nu la cele câteva prietene fără valori morale ca și tine. 
Dacă aveai prietene niște doamne ele ți-ar spune că ceea ce faci este o crimă, o crimă! Nu ar face front comun și nu ar râde de nenorocirea mamei mele. Tu și prietenele tale omorâți încet, încet un copil... de fapt, doi! Mama este însărcinată... Ea are în burtică un bebe mic care așteaptă să crească, să vină pe lume și să-și cunoască părinții și pe mine. Cum crezi că se simte o femeie însărcinată și cu un copil mic, atunci când soțul ei îi întoarce spatele brusc și pleacă de acasă cu o „doamnă” ca și tine? Cum se simte atunci când o trupă de „ doamne” de la birou râd de ea? Unde mai pui că una dintre ele este mama unei fetițe de 11 ani, mă rog, această individă este mamă mai mult cu numele, pentru că și-a aruncat propiul copil la bunică și ea se distrează ca o femeie fără griji. Tu doamnă,  poate că ar trebui să judeci obiectiv și să-ți dai seama că o astfel de atitudine nu are cum să te onoreze. Copila ta se va rușina cu tine, atunci când va afla cine ești cu adevărat... Într-o zi „prietena ta” va pofti și la frumosul tău soț sau poate cineva ca și ea. Aș vrea să te văd atunci... Ce mai spui? Ce mai faci? Cum vei accepta asta? 
Okay, doamnă,  pretinzi că tata a plecat că s-a îndrăgostit sau a fost nefericit lângă mama dar eu, eu de ce am fost părăsit? Eu cu ce l-am supărat? Aș vrea să mă trezesc din coșmarul acesta și să fiu din nou un copil fericit, vesel și plin de viață... O viață pe care mi-ai furat-o tu, doamnă! Totuși, tu chiar crezi că ești o doamnă?

Cu bine, un copil nefericit...


Această scriere este o ficțiune și orice asemănare cu personaje cunoscute este întâmplătoare...

joi, 6 iulie 2017

Rana de abandon din copilărie și efectele ei...

Abandonul emotional se construieste in copilarie in momentul in care cei care au grija de copil nu ofera suport si indeplinirea nevoilor copilului pentru a creste si a se imbogati emotional. Afla de la un psiholog ce presupune de fapt rana emotionala a abandonului si ce poti face pentru a te vindeca de ea!
Multe persoane se lupta cu sentimente despre nevoi emotionale neindeplinite, experimenteaza acest abandon emotional, care de fapt isi are radacina in copilarie. Desi termenul de ‘abandon’ ne duce in mod obisnuit cu gandul la separare in plan fizic, concret, in cazul abandonului emotional este un context mai abstract, ce se incadreaza in senzatii emotionale cum ca ceva nu este tocmai potrivit.
Este foarte important de mentionat ca abandonul emotional nu are nimic de a face cu proximitatea in plan fizic. Te poti simti abandonat chiar de o persoana care sta foarte aproape de tine, insa cu care conexiunea, legatura umana nu este construita, lasand astfel nevoi emotionale neindeplinite.
Persoanele care se lupta cu abandonul prezinta des teama de a ramane singure sau chiar ajung dupa mult timp sa creada ca de fapt sunt menite sa fie singure. Relatiile neindeplinite, pline de frustrare sunt construite de fapt din nesigurante si temeri. Mai mult, teama de abandon duce la abandonul in cazul fizic in care persoana pleaca din relatia interumana, ducand astfel la profetia ce se autoindeplineste.

Teama de abandon își are, de multe ori, rădăcinile în copilărie

Acest abandon emotional se construieste in copilarie in momentul in care cei care au grija de copil nu ofera suport si indeplinirea nevoilor copilului pentru a creste si a se imbogati emotional. Copilul creste intr-un mediu in care, cumva o parte din el nu este acceptata. In felul acesta, copilul ‘invata’ ca nu este ok sa afiseze acea parte. De exemplu invata ca:
- Nu este ok sa faci greseli;
- Nu este ok sa iti arati emotiile;
- I se spune ca emotiile afisate nu sunt adevarate;
- Nevoile nu sunt premise tuturor;
- Nevoile altora sunt mai importante;
- Implinirile si succesul sunt minimizate.
Alte moduri in care acest abandon emotional se intampla, cand copilul:
- Nu se ridica la asteptarile parintilor; care sunt de multe ori nerealiste si nepotrivite pentru varsta copilului;
- Este tras la raspundere pentru comportamentul altora; in special pentru actiunie si sentimentele parintilor – clasicul ‘din cauza ta’
- Dezarcordul despre o anumita actiune este exprimat ca dezacord despre intreaga pesoana si identitate a copilului in loc sa fie exprimat ca dezacord despre comportamentul specific.
Teama de abandon are radacini in copilarie, fie in urma unei pierderi semnificative cum este moartea unui parinte sau divortul, fie ca rezultat al atentiei emotionale nepotrivite. In postura de adult, aceste experiente timpurii se traduc in teama de a fi abandonat de persoanele care sunt importante. Desi un anumit grad de teama de abandon este normal ca parte din experienta umana, in momentul in care devine severa si afecteaza calitatea vietii, si de multe ori foarte dificil de gestionat, poate fi cauza principala in dificultatea de a creea relatii sanatoase.
In situatia in care copiii au crescut cu o pierdere cronica, in lipsa protectiei fizice si psihice de au nevoie si merita, ajung sa internalizeze frica. Lipsa atentiei si protectiei atat din punct de vedere fizic, cat si emotional se traduce in abandon. A trai cu experiente repetate de abandon da nastere unui sentiment ridicat de rusine. Aceasta se contureaza din mesajul implicit, inconstient din experientele de abandon: “Nu esti important. Nu esti de valoare”. Din acest loc, incepand cu aceste mesaje este necesar sa incepem vindecarea.
Procesul de recuperare incepe cand persoana incepe sa recunoasca ca aceste temeri au radacini in trecut si s-au dezvoltat ca modalitate creativa de supravietuire pentru a controla exteriorul si a atinge sentimentul de siguranta.

ARHETIPURI SI MITOLOGIE: Abandonul se regăseste si in povestile despre IUBIRI IMPOSIBILE

Mitologia este plina de povesti despre abandon sau iubiri imposibile, in special femei care si-au dedicat intreaga viata partenerilor pentru a se gasi intr-o zi parasite pentru o cauza nobila. Unii psihologi, cum este Carl Jung care sustine ca aceste mituri si legende au devenit parte din inconstientul colectiv. La un nivel primar, toti am intenalizat anumite povesti si le-am facut parte din modul comun de a vedea lumea.
Stima de sine
Sunt cateva temeri de baza care stau la baza unei stime de sine scazute si le vom aborda pe larg:
1. Teama de a face ceva ce va confirma insuficienta

2. Teama ca altii vor vedea ce au facut si in acelasi timp vor vedea insuficienta

3. Teama de a pierde ceea ce are, teama ca succesul nu poate sa fie sustinut, teama de abandon

4. Teama de a experimenta din nou umilirea, depresia, disperarea.

Terorizati ca intr-o zi aceasta teama de abandon va deveni reala si anxietatile sunt si ele la fel de reale si afecteaza stima de sine. Teama si anxietatea sunt cei doi piloni de sustinere ai unei stime de sine scazute. Bazate pe experientele timpurii, se dezvolta perceptii si credinte despre sine. Anxietatea este exagerata si patrunde in orice domeniu din viata persoanei si afecteaza: abilitatea de a lua decizii, de a se relaxa, de a mentine o hotarare sau pur si simplu motivatia, abiliatea de a-si reveni dupa o dezamagire, stabilitatea emotionala, energia personala, abilitatea de a învata, deschiderea de a invata noi abilitati, abilitatea de a introspecta.
Extras: 
Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine-Lise Bourbeau
http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/16721/abandonul-emotional-vindeca-rana-de-abandon/pagina-3.html

marți, 4 iulie 2017

Inhibiții sexuale la bărbați

Bărbatii pot avea complexe, iar sexul poate fi si pentru ei un motiv de tensiune. Iata care sunt cele mai mari temeri sexuale ale barbatilor:
1.Teama că nu fac față
"Penisul trebuie să fie suficient de încordat ca să faca fața actului sexual - cam asa poate fi rezumată problema erectiei la barbati", ne spune sexologul Bernie Zilbergeld. "Problemele apar atunci când un bărbat ejaculeaza prea repede primele dăti sau daca isi pierde erectia". Dacă se întâmplă asta, arată-i că nu e deloc grav și că poate să te satisfacă si în alte feluri.
2.Teama că nu te satisfac

"Bărbații cred ca ar trebuie să stie totul despre sex si, ei bine, s-ar putea să nu stie", spune Faye Feller, specialista in probleme sexuale. Ei se intreaba mereu: „Oare o voi putea satisface?". Zilbergeld adauga: "Bărbatii nu vor să participe la experiente de mântuială. Ei vor să aibă certitudinea că partenera lor a rămas cu o senzație plăcuta". Preia controlul si fă-l să înțeleagă că îți place ceea ce face.

3. Complexe legate de penis

"Bărbații îsi fac probleme legate de dimensiune", comenteaza sexologul Bernie Zilbergeld. Orice complimente referitoare la acest subiect sunt binevenite. "Daca un barbat este cu adevarat inhibat, nu-si va scoate lenjeria pana in momentul-cheie, si atunci e bine sa nu atragi deloc atentia asupra penisului sau", completeaza sexologul. In pat, dezbraca-l cu delicatete si spune-i cat de mult iti place sa-l simti lipit de tine. Cu timpul, se va relaxa.

4.Teama de a-si dezvalui fanteziile

"Barbatii pot fi la fel de înhibati ca și femeile când vine vorba să-și împărtasesca fanteziile sau sa propuna pozitii noi", spune Zilbergeld. Iubitului tau s-ar putea să-i fie rusine sa-ti spuna, de exemplu, ca i-ar placea enorm sa-i mangai testiculele in timp ce faceti dragoste. "Dacă este prea timid ca sa-ti spuna ce vrea, intreaba-l sau, si mai bine, ofera-i sugestii. Incearca lucruri despre care ai citit si intreaba-l de fiecare data daca îi place".

Extras: https://sanatate.bzi.ro