duminică, 9 iulie 2017

De ce mi-ai furat viața, doamnă? Oare ești o doamnă?

Eu sunt Matei, un copil de 6 ani, vioi, simpatic și până acum puțin timp foarte, foarte fericit... Aveam o familie superbă! O familie pe care orice copil ar trebui să o aibă. Acum, nu mai sunt așa. Nu mai sunt un copil fericit pentru că acum o văd pe mama plângând din cauza unei femei care a intrat în viața noastră și ne-a luat liniștea. Ea este genul acela de femeie care pozează într-o doamnă  perfectă dar nu este deloc așa. De obicei, aceste femei care calcă pe cadavre ca să le fie bine poartă un nume pe care eu, copil educat, nu îmi permit să-l scriu sau să îl spun...
Mă întreb și eu, cum poți tu să te consideri o femeie demnă dacă fericirea ta este construită pe nefericirea unui copil mic?! Atunci când dormi în brațele tatălui meu ești satisfăcută? Atunci când râzi de mama mea la birou împreună cu prietena ta, mamă la rândul ei, oare ești satisfăcută? Atunci când vezi lacrimile mamei mele ești satisfăcută? Poți să te uiți în ochii ei? Poți?!
Da, știu, tu nu ai copii, nu ai avut niciodată o familie, poate îți dorești și tu una dar așa?! Distrugând familia mea vrei tu să îți faci una?! Tatăl meu nu a fost niciodată infidel și neserios față de mama, până nu ai apărut tu și ne-ai furat fericirea, așa cum sunt mulți bărbați față de soțiile lor. La ce ai apelat să îl poți lua de lângă noi? Desigur la ceva malefic! A plecat fără să se uite în urmă fără nici un regret...
A părăsit-o pe mama dar cu mine ce are? Eu sunt doar un copil de 6 ani care suferă cumplit, mă simt părăsit și îmi doresc să mor! Am ajuns să îmi dau cu pumnii în cap și să îmi doresc să mă arunc sub mașină pentru că  simt că tata nu mă mai iubește. Oare, de ce a plecat tata? Nu am fost copil cuminte?
Tu chiar ești fericită? Ești? Cum vei înfrunta oamenii? Chiar crezi că te vor aplauda pentru ce ai făcut? Mă refer la oameni nu la cele câteva prietene fără valori morale ca și tine. 
Dacă aveai prietene niște doamne ele ți-ar spune că ceea ce faci este o crimă, o crimă! Nu ar face front comun și nu ar râde de nenorocirea mamei mele. Tu și prietenele tale omorâți încet, încet un copil... de fapt, doi! Mama este însărcinată... Ea are în burtică un bebe mic care așteaptă să crească, să vină pe lume și să-și cunoască părinții și pe mine. Cum crezi că se simte o femeie însărcinată și cu un copil mic, atunci când soțul ei îi întoarce spatele brusc și pleacă de acasă cu o „doamnă” ca și tine? Cum se simte atunci când o trupă de „ doamne” de la birou râd de ea? Unde mai pui că una dintre ele este mama unei fetițe de 11 ani, mă rog, această individă este mamă mai mult cu numele, pentru că și-a aruncat propiul copil la bunică și ea se distrează ca o femeie fără griji. Tu doamnă,  poate că ar trebui să judeci obiectiv și să-ți dai seama că o astfel de atitudine nu are cum să te onoreze. Copila ta se va rușina cu tine, atunci când va afla cine ești cu adevărat... Într-o zi „prietena ta” va pofti și la frumosul tău soț sau poate cineva ca și ea. Aș vrea să te văd atunci... Ce mai spui? Ce mai faci? Cum vei accepta asta? 
Okay, doamnă,  pretinzi că tata a plecat că s-a îndrăgostit sau a fost nefericit lângă mama dar eu, eu de ce am fost părăsit? Eu cu ce l-am supărat? Aș vrea să mă trezesc din coșmarul acesta și să fiu din nou un copil fericit, vesel și plin de viață... O viață pe care mi-ai furat-o tu, doamnă! Totuși, tu chiar crezi că ești o doamnă?

Cu bine, un copil nefericit...


Această scriere este o ficțiune și orice asemănare cu personaje cunoscute este întâmplătoare...