joi, 28 septembrie 2017

Astăzi, câte ceva despre Pater Berno sau cum am întâlnit un înger întrupat în om...

„Dragi prieteni, dragi colegi din ASISTENȚĂ SOCIALĂ, noi avem ca scop să îi ajutăm pe cei nevoiași. Trebuie să ne ghidăm după anumite legi, politici și planuri de intervenție, însă acest om a avut o singură lege: LEGEA IUBIRII LUI CRISTOS!!! 
A oferit din inimă, fără să aștepte nimic în schimb, a mers mii de kilometrii pe jos, în pelerinaje, a parcurs peste 2 milioane de km cu microbuzul doar pentru a-i ajuta pe cei nevoiași. 
Da, el este cel care m-a motivat să ajut, el este cel care mi-a fost exemplu, care mi-a arătat iubirea lui Cristos! Acum se odihnește, gata a alergat destul. S-a întors acasă... 
Ca o mică glumă, la cât de des era plecat cu microbuzul, cred ca Sf. Petru la așteptat la poarta cu un microbuz nou!”  Vlad Alexandru-asistent social

„Trecerea în eternitate a părintelui salvatorian Pater Berno Rupp a îndurerat profund Federația Caritas împreună cu toți colaboratorii acesteia. 
Pater Berno este și va rămâne pentru noi toți un exemplu de implicare socială, de ajutorare și sprijin necondiționat a tuturor celor nevoiași din dieceza noastra.” Fundația Caritas Timisoara

Așa sunau două anunțuri, aseară, pe paginile unor oameni pe care-i apreciez și cu care colaborez la diferite proiecte, alături de alți oameni frumoși... Acest preot catolic, Pater Berno, un ziditor de suflete, un om modest, simplu, frumos și luminos a fost un exemplu de cum am trebui să fie toți preoții sau pastorii din orice confesiune religioasă! 
Pater Berno este cel care a înfințat Azilul de noapte „Pater Jordan” și Centrul de zi Caritas pentru copiii abandonați. A cules oameni de pe stradă și le-a dat o șansă, șansa la viață, la o viață civilizată și normală...
Anul trecut, am participat la ziua lui de naștere,  eu și colegii asociației TGP fiind complicii care i-au organizat surpriza de ziua dumnealui, la rugămintea dragului nostru Dominic, cel mai fain dirijor din lume, copil de suflet al acestui minunat preot... Un concert surpriză!
Bucuria din ochii lui Pater Berno la vedere noastră a fost imensă, a cântat și a dansat tot concertul pe care i l-am oferit în dar. Acest concert surpriză a avut loc într-o biserică și a fost plin de emoție. Lumea a plâns și a râs cu noi! Împlinea 80 de ani, ani pe care i-a trăit frumos și demn!
Moartea Părintelui Berno, cetățean de onoare al orașului Timișoara, cel care a fost unul dintre cei care a pus bazele fundației Caritas din Timișoara a îndurerat comunitatea din Timiș. Acest om a fost tot ceea ce ar trebui să fim noi, fiecare în parte! Îi mulţumim părintelui Berno pentru angajamentul său de lungă durată, altruist şi neobosit faţă de bunăstarea celor mai săraci dintre noi. 
Părintele Berno este, în memoria noastră, un exemplu de angajament social, sacrificiu personal şi un exemplu de caritate excesiv.

Dormi în pace Pater Berno! Mă bucur că te-am cunoscut! Mulțumesc pentru exemplul tău și pentru inspirație! Tu ai fost unul dintre îngerii adevărați pe care i-am întâlnit în această viață.

În a doua parte a clipului, colegii mei de la  Asociația TGP cântă la azilul de noapte, în cadrul proiectului Gospel fără frontiere, instituție fondată de Pater Berno: 








miercuri, 27 septembrie 2017

În gura logopedului...

Din punct de vedere etimologic, termenul de LOGOPEDIE desemnează știința care se ocupă cu educarea (paidea) vorbirii (logos - cuvant). 
Dacă este însă să privim mai îndeaproape acest domeniu, vom sesiza că noi nu folosim doar un limbaj verbal, articulat, scris si citit, ci și un limbaj nonverbal - pe care, la rândul sau îl putem "împărți" în limbaj scris, limbaj mimico-gestual, ci chiar și matematica (exercitiile de calcul) reprezintă o formă de limbaj. 
Pentru o integrare armonioasa în societate, omul are nevoie de dezvoltarea tuturor "fațetelor" limbajului, tulburarea oricărui aspect influențând adaptarea individului la mediu. 
Tulburarile de limbaj au fost asociate în trecut deficientei mintale; cu alte cuvinte, un individ (copil sau adult) care avea dificultati în a pronunța anumite sunete, pentru care citit-scrisul reprezentă o problemă sau care se bâlbâia era catalogat ca fiind retardat intelectual. Aceasta teorie a fost infirmata de studiile în domeniu și pe masură ce logopedia a progresat ca știința. S-a dovedit astfel ca un copil care scrie și citește cu dificultate suferă de dislexo-disgrafie si prin terapie se poate recupera. S-a constatat ca balbismul se poate educa prin exercitii specifice, la fel și pronunția sunetelor deficitare. De multe ori handicapul de intelect este însoțit de tulburări de limbaj scris, citit, socotit sau verbal, iar când apar pe un asemenea fond aceste tulburări sunt mai grave și mai extinse - dar nu orice persoana ce manifesta aceste tulburări este deficientă mintal! 
Scrierea de miercuri...
De câteva zile asist la un adevărat linșaj mediatic la adresa unui psihopedagog care lucrează pe post de logoped. Doamna psihopedagog, titulara unei școli speciale, a fost numită în funcția de inspector general în cadrul Inspectoratului Școlar Arad, din nefericire pentru ea. 
După cum știm cu toții, de când lumea și pământul, în posturile de inspectori și directori școlari sunt numiți  oameni pe considerente politice, apoi pe competențe. Competențe pe care un om cu o experiență de peste 20 de ani, în mod normal, le-a dobândit, deci, acel om ar trebui să fie pregătit pentru orice funcție. De ce nu, chiar cea de inspector  școlar general! 
Calitățile de manager le dobândești în cadrul unor formări speciale, mai trebuie să ai har, stofă de manager și de lider, nicidecum stofă de șef,  să ai o atitudine de lider. Acum, după cum bine știu, cei care au lucrat sau încă lucrează într-o  instituție școlară sau într-un sistem de învățâmânt, imaginea contează! Imaginea contează foarte mult în ochii oamenilor, ea fiind cartea de vizită a unui cadru didactic. 
De cele mai multe ori o imagine mai stridentă, considerată vulgară, îndrăzneață sau prea sexi, poate dăuna statutului tău de specialist sau cadru didactic. Oamenii te anulează și nu se mai uită la ce se ascunde dincolo de haine sau machiaj, dacă mai ești și iubita unui bărbat cu putere politică, ți-ai semnat condamnarea la moarte! Nu mai valorezi nimic! Ei vor vedea doar ce-i nasol, din punctul lor de vedere, vor dori să vadă că ești un om nasol și nu vor mai aprecia competențele tale pentru că ei nu vor dori să le recunoască. 
Linșajul mediatic și pe rețeaua de socializare FB a ajuns într-un zonă atât de mizerabilă, încât, discuțiile au alunecat într-o zonă mocirloasă, aș spune într-o zonă de mahala, o zonă care pute puternic a prostie. Nu știu, cum să ilustrez în cuvinte, cât de cât decente,  ce mi-a fost dat să citesc... 
Toate bune și frumoase, nu vă place de tanti aia, pe care nu o cunoașteți dar presupuneți că-i curvă pentru că se îmbracă prea strident! O femeie dacă știe să se îmbrace, nu contează că-i curvă sub acoperire, contează  doar că se îmbracă decent și elegant. 
Okay, aia-i curvă, botoxată, o arde cu fratele lu' fratele, însă, am și io o întrebare-întrebătoare: Logopezii ce v-au făcut?! Ce?! Poftim? 
Știți, cumva, cu ce se mănâncă meseria asta, mânca-v-aș limba voastră, de mâncați căcat la adresa lor, băi inteligenților?! Știți?! Mă gândesc că nu! Dacă știați, tăceați dracu din gură și nu aruncați glume proaste de genul:„Știam eu că logopezii lucrează cu gura!”- comentariu făcut de o stimată doamnă pe pagina unui amic, individa fiind aplaudată la scenă deschisă de tot felul de personaje triste, care se consideră, inteligente, stilate și decente! Sictir!
Mda, o asemenea atitudine pe o pagină publică arată natura umană, extrem de mizerabilă, a unora care consideră că au dreptul să-și bată joc de o meserie doar pentru că nu le place de cineva, despre care presupun ei-ele că-i o persoană de consum. 
Mă întreb așa ca omul, defect profesional, oare, oamenii ăștia care scriu, fără să gândească, tot felul de inepții la adresa unui om, înfierând o meserie și ducând-o în derizoriu, chiar în sfera prostituției, oare, ce IQ au? În mod sigur este mai mic decât numărul lor la papuc! Sper că trăiesc, totuși, pe picior mare. Poate așa au șanse ca IQ-ul lor să fie unul superior, altfel, cu toată stima, le comunic că el este mai mic decât prevede legea! 
Logopezii lucrează cu gura dar își mai folosesc  şi creierul! Sper că și voi, deși... 
„Cea mai înaltă treaptă a inteligenţei omeneşti este capacitatea de a observa fără să judeci.”

marți, 26 septembrie 2017

Stop war, make Love!

Reprezentanţii companiei AXE au format o echipă cu organizaţia non-profit Peace One Day şi BBH London pentru a crea un spot de campanie pentru promovarea celei de-a 68-a ediţie a concursului sportiv Super Bowl, din SUA. Campania mizează pe sloganul „Faceţi dragoste, nu război” („Make love, not war”), ce datează din anii ’60, când americanii de rând se opuneau războiului din Vietnam.

Desigur, pe atunci, oamenii nu țineau să-i certe mereu pe alții pentru orice, așa cum facem noi în zilele noastre, de asemenea, oamenii erau mai reținuți, nu așa de exchibiționiști cum suntem MAJORITATEA, acum...
Trăim în vitrină, totul, fără inhibiții! Ne afișăm viața privată în mahala, pardon, am vrut să zic în societatea minunată din care facem parte. Nu avem limite ale bunului simț! Suntem liberi, nu?! 
Am câștigat asta, parcă?! 
Am dobândit asta în urma faptului că am adoptat un stil de viață după care tânjeam cu toții, unii încă tânjesc! Un stil de viață liber, fără reguli impuse de alții și fără să ne pese dacă deranjăm prin ceea ce facem prin alții: fie că ascultăm muzică tare, cât mai tare, fie că prietenii noștri urlă și se hăhăie noaptea  pe sub geamul altora sau prin balcoane, fie că ne sexuim în draci și cu voce tareeee... 
Ca să moare fetilii! Sâc!
Se spune că ce face fiecare în casa lui, după ce închide ușa, ține doar de el sau ea, atâta timp cât nu deranjezi pe nimeni sau măcar încerci să nu deranjezi.
Ce ne facem cu cei cărora le place tareeeee, muzica, conversațiile sub geamul tău noaptea sau sexul cu strigături? :) Le spunem frumos sau le scriem epistole?
Cu ani în urmă o prietenă de a mea mi-a mărturisit că ei îi place să facă sex cu strigături... Mno, nimic rău în asta, aparent. Ei bine, strigătele ei de plăcere din timpul copulației, se pare, erau atât de energice, încât, auzea tăt blocul, gen. 
Unul dintre partenerii ei, atunci ea și partenerul trăind în zona de Vest a țării,  se trezea cu epistole de la vecini în poștă și prin intermediul acestora, omul era rugat să-i pună cucoanei ceva la gură. Hihihihi!
În București, însă, oamenii fiind mai pătimași, partenerul de sex a fost oprit de vecinii tulburați de sunetele ce se auzeau din cuibusorul de nebunii.  
Locatarii, foarte ofensați, le-au atras atenția asupra deranjului provocat de ei, cuplul fără griji, asupra lor familiști serioși și constipați care se reproduc numai în șoaptă sau deloc. 
În această situație jenantă, tipei, îi era rușine să mai meargă la ăla, dar tot a mers, așa că... s-au căsătorit și cică, de atunci, nu i-a mai certat nimeni! Asociația Pro Familia la putere! 
Întrebari: De ce oamenii căsătoriții au voie să urle în timpul sexului, fără să deranjeze pe nimeni?!  Discriminare sau invidie? 
Oare, de ce cei necăsătoriți sunt puși la stâlpul infamiei pentru că fac sex iar unii trage cu urechea? Invidia!
De ce, atunci când se aud prin bloc „strigăte de luptă”, numai femeia este pusă la zid? Ha?! Decât întreb...
Bărbatul ce are? El nu face sex? Numai femeia? Nu cumva el este de vină pentru faptul că ea urlă de mama focului?! De ce el poate și ăia de scrie la afișe, nu? Viagra? Potență? 
În loc să puneți afișe, mai bine faceți sex, zic! Încercați să faceți sex cu partenerele de viață, gen. 
Nu cu ale altora! 
Dacă făceați sex, nu-i mai auzeați pe alții, pentru că atunci erați eliberați de tensiunile sexuale acumulate din cauza sexului nesatisfăcător de care aveți  parte acasă sau din cauza abstinenței prelungite, gen! Ghinion!
De aceea, recomand cu căldură ceva; faceți sex, nu război! E mai indicat, mai fain, relaxant și vesel. Oamenii satisfăcuți sexual devin toleranți cu cei care fac sex, chiar și cu ăia de fac sex cu voce tare. Ceea ce ar trebui să faci și tu, ca un bărbat potent ce ești, dacă ești, dacă nu, scrie afișe... 
Dacă nu poți, ghinion! Scrie afișe!
În altă ordine de idei... Dacă ai coaie, te semnezi, nu o dai anonimă. Dacă ești abstinent și trist, nu este vina ei, a ăleia de urlă ca apucata! Este vina lui, pardon, meritul, am vrut să zic, desigur, a domnului ce o face să urle! Dacă erai potent, așa cum este el, doamna era cu tine, nu cu el! 
De aceea, dacă nu ai curajul să vorbești cu el despre „problemă”, nu te lua de biata vecină și așa o doare spatele. Biata de ea. Fă ceva! Sex, propun!  
Ah, vai, totuși, vecinii ăia ofensați, care scriu afișe în grup, poate că au nevoie de o partidă dă sex cu vecinul, nenea ăla potent și șmecher de o face să urle pe vecina în halul ăla. Am înțeles că e la modă... Hai, pupici! 
"Sexul este unul dintre cele noua motive pentru reîncarnare. Celelalte opt sunt neimportante." - George Burns.

Foto: Preluare internet


luni, 25 septembrie 2017

A fost odată... Ersilia sau gânduri printre lacrimi...

Povestea de Luni
Acum vreo 4-5 ani vedeam în lista unor oameni faini, o doamnă superbă,  o doamnă despre care mulți prieteni din lista mea vorbeau la superlativ. 
Am fost curioasă să o cunosc și i-am dat cerere de prietenie. Așa ne-am împrietenit și legat sufletește, am râs și am plâns împreună. Eram admiratoarea ei din umbră. Aveam ce admira, sincer. Ersilia era un om uşor de iubit şi admirat.
Recunosc, personal, sunt extrem de zgârcită cu admirația, cu aprecierile  poate că sunt generoasă dar dacă admir un om,  atunci, o fac definitiv și din motive întemeiate. 
Ersi, cum îi spuneam noi, amicii şi prietenii ei, bucura sufletele unor studenţi din Petrosani, dăruind cu tot sufletul din cunoaşterea ei, tot ceea ce avea, acestor tineri frumoşi... 
De 10 ani, draga noastră, se lupta cu o boală cumplită, acel cancer păcătos care a venit de hac atâtor oameni minunaţi în ultimul timp. 
Era radioasă, nu se plângea de nimic, nu striga după ajutor, dimpotrivă, ea, cea care avea atâta nevoie de ajutor,  tot ea, ajuta necondiţionat pe toată lumea care-i cerea vreodată ceva, chiar şi atunci când nu cerea,  tot ajuta, pentru că ştia  faptul că unii oameni nu au curajul să ceară, din prea mult bun simţ sau poate de ruşine. 
Draga de Ersi, fiind de un altruism rar întâlnit, dădea în aşa fel, încât, nu aveai niciodată senzaţia că ţi-a acordat o favoare, ea se simţea privilegiată pentru faptul că ai lăsat-o să dea, ochişorii ei sclipind ghiduş, atunci când îi reuşea fapta bună. 
De unde ştiu? Știu! Știam și nu am avut curajul să-i spun vreodată că știu ce face și cine este, de teamă să nu o stingheresc, de teamă să nu intru cu bocancii în intimitatea ei. 
„Pârâcioșii” faptelor ei bune, m-au rugat să nu-i spun câte știu despre ea, pentru că modestia și bunul ei simț o împiedicau să se mândrească cu calitatea de om remarcabil ce era. 
Ea nici nu credea asta despre ea, pentru ca Ersi considera asta normalitatea. Omenia era un stil de viață pentru Ersilia noastră. Își iubea imens familia, prietenii, iubea toți  oamenii din jurul ei și-i prețuia pe fiecare în parte. 
Vineri a fost ultima ei zi pe pământ, ea devenind îngerul celor care au iubit-o, a plecat discret, tiptil, fără să ne anunțe că a mai rămas puțin timp pentru ea pe aici. 
Și-a luat rămas bun în felul ei de la câteva persoane dragi, dăruind câte ceva drept amintire pentru atunci când nu o să mai fie. Cine se gândea că este atât de aproape ziua aceea? Nimeni... 
De ce am simțit nevoia să scriu despre ea? Am scris pentru că am fost impresionată total de această femeie magnifică, deșteaptă și spirituală. Am scris pentru că acum am avut curajul să spun că am  iubit-o în secret și că am fost onorată de faptul că ea mi-a acordat timp, încredere și apreciere. 
Se spune că un om trăiește atâta timp cât ne vom aminti de el! Ne vom aminti de ea pentru ca ea să trăiască veșnic! 
La final, mai am de spus doar atât:
Scumpă Ersi, am aflat cu tristețe despre faptul că nu mai ești în acestă lume... Nu știu ce aș putea spune mai mult și mai frumos decât cei care au avut ocazia să trăiască cu tine și lângă tine. 
Eu am relaționat cu tine doar în această „lume virtuală” dar lumea aceasta virtuală este totuși atât de reală pentru că după acest cont de FB se ascund suflete frumoase. Sufletul tău frumos și faptele tale frumoase, ținute de cele mai multe ori secrete, m-au făcut să te iubesc și să mă bucur că m-ai onorat cu prietenia și atenția ta. 
Dormi în pace, înger drag, ne iartă dacă vreodată te-am supărat cu ceva. Toamna aceasta este și mai tristă fără tine în această lume. Mă bucur că ai fost și că te-am cunoscut, Ersi scumpă.”

Drum bun spre Lumină!

luni, 18 septembrie 2017

Ceva despre Vlad, îngerul furtunii...

El era Vlad, un tânăr frumos și energic de doar 24 ani. Ieri, 17.09.2017, Dumnezeu a deschis Poarta Raiului și l-a poftit înăuntru... Probabil că  El a dorit să aibă un înger în plus în garda lui de onoare, poate că El a decis că misiunea lui Vlad pe pământ a fost îndeplinită și atunci l-a invitat acasă... Acolo unde vom merge cu toții, cândva... sau poate nu! 
Aceasta este varianta aceea frumoasă, romanțată, o variantă cu care cei dragi, poate, vor încerca să se mângâie, să se consoleze, însă, realitatea este cea care te izbește și te trezește brusc, te face să conștientizezi faptul că omul acesta trebuia să fie în viață și putea să fie! La naiba!
Oare, Vlad a trebuit să plece ieri după-amiază, așa stupid?!! Așa nedrept?! A trebuit să plece din cauza faptului că cineva nu și-a făcut treaba și el a plătit incompetența unor indivizi avizi de bani şi lipsiți de profesionalism? Chiar a vrut Dumnezeu ca el să plece ieri așa devreme, în acest mod tembel și halucinant?!!
„Vlad era student în anul 6 la Medicina Dentara în Timisoara, plin de vise, la cea mai frumoasă vârstă, însă moartea l-a rapit prea devreme. În timpul furtunii care a lovit cu sălbaticie duminica vestul tarii s-a nimerit chiar sub poartă.”
Oare, ce-i putem spune unei mame care poate a sunat în neștire pe mobilul fiului, pentru ca ea să se liniștească și să fie convinsă de faptul că puiul ei este bine, să ştie  şi să fie cu inima împăcată că pruncul ei este în siguranţă, dar... Din păcate, la telefon nu a mai răspuns nimeni pentru o vreme. Atunci când a răspuns totuşi cineva, un străin a anunțat-o despre faptul că fiul ei nu mai este în viață. Poate că cerul este mai uşor dacă el cade pe tine, atunci când eşti mamă, decât să primeşti o asemenea veste tragică... 
Totul ei nu mai are să o strângă niciodată în brațe, nu-i va mai putea auzi vocea dulce și nu-i va mai putea săruta ochii lui de copil frumos. Sufletul ei drag, copilul ei mult dorit si visat, a devenit un înger. Era un copil ce rătăcea prin furtună și devenit îngerul ei. În viață ar trebui să fie altfel, mamele să devină îngerii copiilor, nu invers... Este drept? Cine-i de vină?! Cine? 
Să-i spunem că așa a fost să fie? Poate accepta asta?! Eu nu aș accepta! Nici măcar un om dintre cei care sunt convinsă că l-au iubit nu cred că va accepta moartea asta atât de stupidă şi nedreaptă ca pe ceva ce trebuia să se întâmple... Nu cred! 
Această moarte de care a avut parte acest copil, în mod sigur putea să fie evitată, dacă oamenii se purtau ca niște oameni și se gândeau la consecințele faptelor lor, însă, din nefericire: „Oamenii buni au mereu de suferit, pe ăia răi, nici Dracu nu-i vrea!”
Sper ca cei vinovați de plecarea lui Vlad să se ducă direct în Iad, acolo este locul celor care își vând sufletul pentru arginți. Sunteți autorii morali ai acestei morți!
Acum, dacă  tot am aflat  despre faptul că mortul nu este de vină  pentru faptul că a trecut pe acolo, eu zic să spunem: „Dumnezeu să te odihnească, Vlad” 
Sper că ești într-o lume mai bună acum, pentru că lumea asta, pe care ai iubit-o atît de mult, nu te-a protejat!

Drum bun spre Lumină! Sper că ai ajuns cu bine acasă, că ţi-ai primit aripile de înger şi de acolo de unde eşti tu acum, poate că vei instrumenta evenimentele în așa fel, încât, noi ăștia mai păcătoși decât tine, să nu mai trăim ceea ce ai trăit tu și cei dragi ție... 

„Viața cunoaște scene și se spune că este împărțită în acte, dar cortina se lasă o singură dată.” Mircea Eliade

Foto: Arhiva personală Vlad Baici


vineri, 15 septembrie 2017

Domnul Sulea, o labă tristă sau un biet penis captivus?!

Domnul Sulea este tipologia aia tristă cu pretenții de bărbat, beizadeaua lu' mămica, individul ăla trist cu gel în păr, genul cocalar, prost de bubuie, arogant și plin de el... De fapt, el își plânge și strigă neputința de a evolua și de a găsi ieșirea din tunel, Sulea fiind un etern penis captivus, poate, în cel mai bun caz, o biată labă tristă...
Domnu' Sulea este un individ pe care orice comunitate, care se respectă, îl are. Societatea are nevoie şi de oameni din categoria domnului Sulea,  pentru că, numai aşa, oamenii pot evolua, privindu-l pe el şi visând să nu ajungă niciodată atât de proşti, parveniți, urâţi şi penibili, așa cum este el... 
Mamele la copiii din jurul lui, ar trebui să le arate băieţeilor de mici, cum nu trebuie să ajungă ei, atunci când vor deveni bărbaţi! Taţii la fetiţele din jurul lui, ar trebui să le explice, cam de pe vremea când sunt ele micuţe, cum nu trebuie să-şi aleagă bărbaţii, adică, să fugă cât le ţin picioarele de această tipologie numită popular: „Sulă de om sau pe scurt, domnu Sulea”. Noi le spuneam, atunci când eram mici, ăstora: „Sulea Spătaru”. Prostul satului, pe scurt... 
Ce să zic? Mari oameni, mari caractere, băieți de bani gata, beizadelele lu' mami și a lu' tati, mari impresari în viaţă, mereu cu telefonul de fizze în mână, fluturând cheile de la mașina lu tati, că, deh, o muncit babacul, bietul de el, ca să facă impresie Sulea printre domnițele în căutare de situație stabilă.
Acest domn Sulea, nefiind un tip inteligent, devine vierul satului și penetrează tăt ce prinde, adică pe toate proastele, apoi, o caută pe ”ultima vestală în viață”, gen, că el vrea să fie primul, breee.  Din păcate pentru el, încă nu a aflat, idiotul, următoarea idee; „Nu contează cine-i primul, contează cine-i ultimul”, dar asta-i altă poveste... 
Mno, disperat, vierul satului o caută pe demozelă printre fetilii de liceu, el, deja, având în jurul vârstei de 22 ani, numai bun de însurătoare. Alea de vârsta dumnealui, în viziunea sa deformată de individ ignorant, păreau cam neinteresante, pe motiv că-s toate „găurite” și „bătrâne”,  gen.  
Din cauza aceasta, domnul Sulea dă vitejește iama printre minore,  ajutat de bolidul din dotare, țoalele dă firmă și banii de la tati din buzunar, pentru că doar pe ele, astea mici, le mai poate impresiona, el nefiind un tip asumat, potent și dezvoltat intelectual, conform vârstei și diplomelor sale universitare, dimpotrivă! De aceea, Sulea, se comportă ca o labă tristă veritabilă și asumată care a devenit, asta,  numai din cauza unei imagini de sine deformate,  pe care Sulea o are despre domnia sa. Toate astea au fost posibile pentru că  fix așa l-a educat și format doamna mă-sa,  să creadă că el este cel mai grozav și lui totul i se cuvine... Halal!
Domnul Sulea, chiparosul și preaminunatul bărbățel, a avut și are, mereu, o toleranță scăzută la frustrare, a fost și este complexat de femeile foarte deștepte, tocmai de aceea și-a ales de muiere, o individă limitată, însă, până și cele mai limitate femei se deșteaptă odată și odată. Ghinion de neșansă, bre... 
Finalmente, o găsește pe vestala prețioasă și mult râvnită, în vârstă de aproximativ 16 ani, fată de la țară, dornică de emancipare, parvenire și trai bun la oraș, o dezvirginează, ca să fie sigur că el o fost primul, sperând, în prostia lui, că el o să fie și ultimul, așa că, o ia pe fosta vestală, devenită femeia lui Sulea, o mută  pe prințesă, dacă tot au jucat cearceaful, la pachet cu tăt calabalâcul din dotare și cu ceva bănuți, că doar nu o să ia în fundul gol, la apartamentul luat de mamițica lui pentru el, băiețașul ei preferat și bine educat. Tot așa, mai trec vreo 2-3 ani,  fac nuntă mare,  vine tăt satul, se strigă darul,  tămbălău, ca la parveniți, viața curge. 
Sulea pozează  acum în tată de familie perfect și soț ideal, însă, ca de obicei, aparențele cam înșeală, gen... După câțiva ani domnul Sulea, ca o labă tristă veritabilă, își dă în petec și începe să-și reia viața de vier bazat, penetrând toate proastele, pentru că o femeie deșteaptă nu-i dă atenție, ele sperând, poate, să ia locul doamnei Sulea, individa fiind tipul de mahalagioaică de top, buzată, vulgară, infatuată, țipătoare, firmată, mereu cu un rânjet  diabolic și batjocoritor în colțul gurii, specific  unei complexate  cu o atitudine penibilă, care nu știe să scoată din ea decât răutăți, inepții si cuvinte, pe care doar golanii le  mai folosesc. Mno, educație fină... Ce vreți?
Încet, încet, lanțul de „iubire”, care nu a fost niciodată din aur sau platină, pentru că el a fost confecționat din cel mai ordinar metal, ei bine, lanțul a ruginit groaznic și așa... iaca, au început ca  toate problemele lor să fie vizibile.  
Sulea a început să-și bată muierea, chiar atunci când era graviduță, să dea iama între precenele ei și vecinele care le veneau în casă,  să abordeze cu nerușinare crasă, femei din cartier, colege de servici și multe altele. Ei bine, în asemenea condiții, scandalurile, bătăile și situațiile de toată jena au continuat ani la rând, pentru că resentimentele unei femei abuzate și înșelate s-au revărsat în valuri, din păcate pentru el și mai ales pentru ea... 
Acum, idiotul Sulea plătește, în sfârșit, prețul prostiei lui. Plătește scump, a dracu, pentru că Universul nu rămâne dator niciodată. Karma este tare doamnă, nu curvă ca și el, de aceea, atunci când îi vedem aerul infatuat și arogant de Sulea Spătaru, mai precis, acela de Sulă în dârză, nu poți să nu te ții cu ambele mâini de burtă și să nu râzi cu lacrimi... 
Fetelor, aleluia! Sunteți răzbunate! Karma le aranjează pe toate, acest domn Sulea a ajuns să se simtă ca un penis captivus, nu poate să se elibereze, oricât de mult s-ar zbate, din tunelul fierbinte și întunecat. Se va elibera doar atunci când  va accepta, faptul că, a fost și  este doar o labă tristă și atunci poate își va găsi liniștea după care tânjește. 
În concluzie,  vă rog să mă credeți, orice Sulea își are nașa lui! El a avut bafta de o nașă pe cinste! Să-i trăiască și să dea Domnul să-i facă multe zile fripte iar el să curețe sârguincios cu limba, tot ceea ce au murdarit alții... 
Așa este corect în viață. Toate se plătește, mai ales alea rele! Decât să plătește copiii, mai bine tu, ăla de ai greșit! „Ulciorul nu merge de multe ori la apă!” Numa zic!

„Prostia este o suferință nedureroasă a inteligenței.” Emil Cioran

Vă pupă apăsat pe suflețel, Psihopupu...


marți, 12 septembrie 2017

Mesaj de la doamna pentru un suflet de copil...

Povesti frumoase
Privind fotografiile de la începutul anului școlar, mi-a atras atenția o idee, pe care doamna profesor de la clasa respectivă, cred că are clasa pregătitoare sau cel mult clasa întâi, a pus-o în practică chiar din prima zi! Valorizarea copilului! Un cadru didactic talentat și dedicat știe că prima zi de școală pentru cei mici, dincolo de bucurie și emoții, vine la pachet cu angoase și temeri... Ei bine, acest cadru didactic, a știut să risipească toate acestea prin faptul că a lipit pe banca fiecărui copil un mesaj încurajator, motivațional și plin de iubire. Bravo!
Să spui unui copil din prima zi, în care a pășit în clasa ta, faptul că el este un copil minunat, deja putem vorbi despre un mare pas în evoluția lui ca elev și ca mic omuleț.
Spune-i unui copil că este minunat, deștept, frumos, talentat și vesel și așa va deveni... Am ales să vă aduc această mică impresie în atenția voastră pentru că știu clar că există în învățământ profesori dedicați, talentați și inspiraționali, nu doar lepre, cum vor unii să arate...
Felicitări și mult succes acestor profesori cu un caracter ales care au ales să clădească suflete, să le umple de bucurie, nu să le demoleze sau să ucidă speranța din sufletul unui copil...


joi, 7 septembrie 2017

Bâlbâiala la copii...

Balbaiala este un termen generic ce defineste vorbirea ce nu urmeaza ritmul si fluenta normala, conventionala. Insa trebuie sa facem diferenta intre balbiala ocazionala si cea patologica. Pe de o parte, incidenta balbaielii este mare atunci cand vorbim repede sau cu incarcatura emotionala mare, dar imediat ce acesti factori sunt indepartati vorbirea revine la normal. Pe de alta parte, afectiunea denumita stiintific balbism sau logonevroza este o tulburare de vorbire ce nu apare daca persoana in cauza este nervoasa, suparata, surprinsa, sau nu stie ce sa spuna, si nu dispare odata cu acesti factori.

Balbaiala este caracterizata de repetitia si prelungirea involuntara a unor cuvinte, silabe sau sunete, precum si ezitari, pauze si blocaje involuntare in mijlocul pronuntiei. Formele acestei tulburari pot fi de la usoare, abia perceptibile sau usor de mascat in timpul conversatiei, pana la probleme grave, ce pot impiedica aproape in totalitate comunicarea verbala. In general, balbaiala nu este o problema biologica de pronuntare a cuvintelor sau de a transforma gandurile in comunicare verbala, iar persoanele care sufera de balbaire sunt normale din punct de vedere clinic.

Pentru pacient, aceasta tulburare de vorbire inseamna mai mult decat alterarea ritmului si fluentei comunicarii orale; balbaiala afecteaza totodata psihicul (sentimente de rusine, culpabilizare, frustrare, stima de sine scazuta) si comportamentul (modalitati prin care se incearca mascarea balbaitului). In plus, efectele balbaielii pot fi influentate de reactia interlocutorilor. Toate aceste fenomene au ca efect intensificarea simptomelor, motiv pentru care tratarea balbaielii doar prin tehnici concentrate pe mecanismul de pronuntie nu are rezultate pozitive.

Cauzele balbaielii
Balbismul este o tulburare cu etiologie incerta, insa cercetarile din ultimii ani pun balbaiala pe seama unui complex de factori ce tin de fizic, predispozitie psihica si de mediul de dezvoltare. S-a constatat ca factorii psihologici in sine nu declanseaza balbaiala, ci doar o pot agrava: stres, anxietate, rusine, stima de sine scazuta, etc.


Este posibil ca la copiii mici balbaiala sa apara ca rezultat al neconcordantei intre aptitudinile de comunicare modeste si complexitatea lucrurilor pe care cel mic vrea sa le spuna. In aceste situatii vorbirea se normalizeaza pe masura ce copilul creste si isi dezvolta aptitudinile de comunicare verbala. Sunt mai predispusi sa se balbaie copiii introvertiti, vulnerabili din punct de vedere afectiv, care necesita multa afectiune.

Tulburarea de vorbire poate fi provocata sau agravata de familia copilului, prin: pedepsirea severa a balbaielii; ironia, luarea in ras si imitarea copilului balbait, in scopul de a-l "dezvata"; obligarea copilului sa vorbeasca in fata unor straini de care se jeneaza; critici continue din partea mamei; hiperprotejarea copilului; intretinerea unor stari conflictuale intre parinti sau parinti si copii.

Balbaiala poate avea si cauze neurologice: intreruperea semnalelor nervoase intre partea vorbirii din creier si aparatul fonoarticulator. Acest lucru se poate intamplala copii, dar mai ales la persoanele care au suferit leziuni cerebrale.

S-au identificat anumiti factori de risc in aparitia balbaielii: prezenta tulburarii la membrii familiei, varsta - copiii care incep sa se balbaie inainte de varsta de 3,5 ani au sanse mai mari de vindecare, durata prezentei tulburarii - cu cat pacientul continua sa se balbaie dupa perioada de 1 - 2 ani, cu atat sunt sanse ca tulburarea sa se cronicizeze, sexul - baietii balbaiti sunt de trei ori mai multi decat fetele.

Simptomele balbaielii
Balbaiala apare in jurul varstei de 3 ani, cand copilul incepe sa vorbeasca in fraze si totodata are primele contacte cu mediul exterior familiei. In functie de dezvoltarea limbajului, balbaiala poate fi temporara (intre 2 luni si 5 ani) si apoi sa dispara, asa cum se intampla in majoritatea cazurilor, sau poate continua si la maturitate (mai putin de 1% din cazuri).


Balbaiala se manifesta prin repetarea unor sunete, silabe sau cuvinte; pauze sau ezitari inaintea sau in mijlocul frazei sau cuvintelor; lungirea sunetelor; blocarea unor sunete si a trecerii aerului, adesea asociata cu blocarea limbii si buzelor; intercalarea cuvintelor si a interjectiilor; comunicarea orala produce frustrare; tensiune in voce. La balbaiti comunicarea poate fi insotita si de indicii fizice: clipit rapid; smucirea capului; tremurarea buzelor sau a maxilarului.

Balbaiala nu este permanenta. De cele mai multe ori un balbait vorbeste normal atunci cand se afla intr-un mediu familial relaxant si se simte in siguranta, atunci cand canta, cand vorbeste cu animalele, sopteste, vorbeste singur, sau cand vorbeste la unison cu un grup de persoane.

Tipuri de balbaiala
• Balbaiala clonica sau primara. Simptomele apar in mod inconstient si nu impun un efort deosebit - contractiile musculare sunt de scurta durata. Se caracterizeaza prin repetarea sau prelungirea exploziva, involuntara, a unor sunete sau silabe, de obicei la inceputul cuvantului sau frazei.

• Balbaiala tonica sau secundara. Simptomele sunt produse de spasme sau incordari bruste la nivelul aparatului fonoarticulator. Pacientul devine constient de tulburarea de care sufera si incearca sa se controleze, insa aceste incordari musculare nu fac decat sa produca un blocaj. Dupa incetarea spasmului sunetele blocate erup cu explozie.
• Balbaiala mixta. Acest tip imbina caracteristicile primelor doua tipuri si, in functie de predominanta unei forme, poate fi clono-tonica sau tono-clonica. In general, la inceput apare tipul clonic, iar in momentul in care balbaiala este constientizata, tulburarea devine tonica.

• Balbismul neurogen. Acest tip de tulburare apare datorita unei deficiente in zona vorbirii din creier - disfunctia semnalelor nervoase spre nervi si musculatura utilizata in vorbire. Aceste situatii apar in urma unui accident vascular sau a unui traumatism cerebral. Simptomele balbaielii neurogene sunt repetarea unor sunete sau a unor parti de cuvinte.

Tratamentul balbaielii
Tratamentul de corectare a balbaielii trebuie sa aiba loc dupa maturizarea sistemului nervos central, aparatului fonoarticulator, auzului si constiintei fonematice, precum siin urmatoarele conditii: daca balbaiala este frecventa, este insotita de tensiune faciala si afecteaza interactiunea sociala, creeaza probleme emotionale, continua dupa varsta de 5 ani, sau devine evidenta la scoala, cand copilul incepe sa citeasca in clasa, cu voce tare. Medicamentele nu sunt utilizate pentru tratarea balbaielii.


•  Terapie logopeda. Se folosesc mai multe tehnici - controlarea respiratiei, vorbire mai rara, progres gradual de la cuvinte unisilabice la cele plurisilabice si fraze - care ii invata pe pacienti sa minimalizeze balbaiala in timpul vorbirii. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la un consens in privinta rezultatelor terapiei - daca unii afirma ca balbaiala nu poate fi tratata, sunt altii care declara ca obiectivul tratamentului trebuie sa fie ameliorarea simptomelor, satisfactia si increderea in sine a pacientului. Tehnicile prin care sunt tratate simptomele balbaielii sunt adesea insotite de terapii care ii ajuta pe pacienti sa reduca starea de anxietate ce insoteste vorbirea.

Daca balbaiala este izolata, se incearca pentru inceput educarea parintilor in privinta atitudinii si monitorizarea evolutiei copilului, in 2 - 4 sedinte la logoped. Daca rezultatele nu sunt pozitive, sau daca balbaiala este asociata cu alte probleme lingvistice sau tulburari psihosociale, se intensifica tratamentul si se prelungeste durata acestuia, in functie de severitatea balbaielii. In cazul copiilor mici terapia logopeda capata un caracter ludic accentuat - exercitiile sunt inlocuite de jocuri, pentru a crea un mediu lipsit de stres.

•  Dispozitive electronice. Aceste dispozitive pot fi utilizate pentru a controla fluenta discursului verbal, prin feedback. Aparatul este introdus in urechea balbaitului si, in functie de tipul acestuia, are mai multe efecte: reda vocea purtatorului ca un ecou, pentru ca acesta sa aiba impresia ca vorbeste la unison cu alte persoane; distorsioneaza discursul atunci cand purtatorul vorbeste prea repede, obligandu-l astfel sa nu se grabeasca; blocheaza sunetul vocii, astfel incat vorbitorul nu se poata auzi. Unii balbaiti raspund bine la acest tratament, insa dispozitivele electronice nu inlocuiesc abordarile multiple din cadrul terapiei logopede.

Sfaturi pentru parintii cu copii balbaiti

•  Atunci cand discutati cu copilul vorbiti rar si calm, cu pauze dese (oferiti-i un exemplu de comunicare verbala) si lasati-l pe cel mic sa termine ce are de spus, fara a-l intrerupe si fara a-i completa fraza. Concentrati-va asupra a ceea ce spune si nu asupra modului in care vorbeste.
•  Mentineti un contact vizual normal cu copilul in timp ce acesta vorbeste si ascultati-l cu atentie. Utilizati expresiile fetei si limbajul non-verbal pentru a-l face sa inteleaga ca ascultati si va intereseaza ceea ce spune si nu modul in care o spune.
•  Acordati copilului tot sprijinul necesar, incurajati-l si felicitati-l atunci cand sunteti multumit de el.
•  Nu-l intrebati prea multe; copilul vorbeste mai degajat atunci cand isi exprima propriile idei. In loc de intrebari puteti comenta ceea ce va povesteste.
•  Acordati cateva momente copilului in exclusivitate, pentur a discuta despre balbaiala ca despre un lucru obisnuit, banal, de care nu trebuie sa-i fie rusine sau frica.
•  Creati o atmosfera relaxanta si calma acasa; evitati influentele emotionale negative.
•  Invatati-i pe ceilalti membri ai familiei cum sa vorbeasca cu copilul (calm, cu pauze si fara intreruperi) si nu-i lasati pe frati sa-l tachineze sau sa-l forteze sa vorbeasca corect.
•  Evitati activitatile care obosesc sau excita copilul in mod exagerat, chiar daca este vorba de activitati care ii fac placere.
•  Scadeti nivelul exigentelor pentru copilul balbait, chiar daca acesta devine capricios sau fratii sunt gelosi pe el.
•  Nu expuneti copilul unor situatii jenante pentru el, cum ar fi sa vorbeasca in fata unor persoane straine. Nu-l corectati si nu-i spuneti sa se gandeasca inainte de a vorbi.


Autoterapie impotriva balbaielii


Unii specialisti americani au formulat cateva sfaturi pentru persoanele adulte care doresc sa amelioreze simptomele agravate ale acestei tulburari verbale, chiar daca este o solutie temporara.
•  Obisnuiti-va sa vorbiti intotdeauna rar, chiar si atunci cand nu va balbaiti.
•  Incepeti sa vorbiti incet, fara a forta sau prelungi primele sunete de care va temeti.
•  Daca va balbaiti, nu incercati sa mascati acest lucru.
•  Identificati si eliminati orice gest neobisnuit, corporal sau facial, care poate insoti balbaiala sau incercarea de a ascunde ca va balbaiti.
•  Incercati sa opriti cu totul orice comportament de evitare, amanare sau obiceiuri de substitutie.
•  Mentineti contactul vizual cu persoana cu care conversati.
•  Analizati si identificati care sunt muschii ce nu functioneaza corect in momentul in care va balbaiti.
•  Incercati sa vorbiti pronuntand fiecare sunet pe rand, fara a repeta.
•  Incercati sa vorbiti cu inflexiuni si ritm, cu o voce ferma.
•  Acordati atentie fluentei discursului verbal.


Extras: http://www.la-psiholog.ro/info/balbaiala


miercuri, 6 septembrie 2017

Viața la bloc sau de ce să stați cu ușile bine închise...

Povestea de Marți
Ei dragii babei, hai să vă povestesc o întâmplare adevărată și totodată cusută cu ață albă, verde, mov si alte culori... Ieri a fost marți, trei ceasuri rele, eu le-am trăit pe toate trei deodată...
Ieri după-amiază, cum stăteam așa-liniștită, citeam și eu o cartea, beam un ceai de mentă, pardon, frecam ceva mentă, gen... aud  ceva zgomote la ușă. Cineva băgase cheia în ușă și dăi și luptă să rupă yala, nu alta.
Merg la ușă, super  turată, deschid ușa și ce văd?!! Două țațe penibile,  una la vreo 45 ani si alta la vreo 60, zdrahoance, au belit niște ochi cât cepele la mine și au rămas preț de jumătate de minut în fața mea, apoi, ambele-două au dat să intre peste mine în casă... S-au găsit ele, în nemernicia lor, să se pună cu o persoană cu reacții ferme ca și mine. Haios...
Le împing până-n ușa vecinilor din fața mea, care nu mai locuiesc demult acolo,  apartamentul fiind liber, altfel, cred că se speriau de spectacol penibil  ce s-ar fi desfășurat în fața lor, și le întreb: 
Eu: -Ce naiba vreți? Să intrați peste mine?!! 
Idioata nr 1: - Păi, da! Idioata nr 1 dă să intre din nou peste mine... O împing din nou și încep să urlu la ele, în timp ce idioata nr 2 flutura cheia prin fața mea, ca și când ea era stăpâna iar eu o nebună ce a intrat în casa ei sau mai rău, o hoață ce a avut tupeul să le deschidă ușa și să nu le lase să intre în casă!
În timp ce urlam la ele că aici este casa mea și să o șteargă de la ușa mea, apare tata, trezit din somn de urletele mele, m-a dat la o parte și le-a mai împins odată ptr că idioatele supreme au mai vrut să intre odată în casă... După ce le-a împins le-a întrebat scurt ce vor și atunci, brusc s-au dezmeticit și și-au amintit că nu acolo trebuiau să ajungă ci la un apartament părăsit de proprietari și dat pe mâna unor rude idioate în grijă. Apăi, dacă ești rudă, cum naiba nu știi unde îți stau rudele mânaca-ți-aș?!
Apăi, dacă vezi că ai probleme cu cheia, nu intră in yală, nu te gândești că ai greșit casa, apartamentul? Dacă vezi pe cineva în pragul ușii, nu te prinzi nici atunci că ești tută și ai nimerit la ușa altcuiva și dai buzna ca o vacă în staul peste oameni?! Noaptea minții?! Nesimțire?! Ah, poate că nu... Una dintre idioatele care au vrut să intre peste mine în casă, culmea, mă cunoștea, știa că stau acolo ptr că este rudă cu vecina ce le-a dat în grija apartamentul si venea pe la ei, atunci când avea nevoie  de ajutor, pentru că fosta mea vecină este o persoană cu o funcție importantă la Spitalul de copii Luis Țurcanu, un fel de director economic, femeia s-a mutat la casă și si-a lăsat apartamentul pe mâna unor rude idioate, care, habar nu au de bun simț, din moment ce dau buzna peste oameni în casă, așa cu tupeu jegos... Refuz să cred  faptul că, dacă ești rudă, tu  nu cunoști ușa, etajul, apartamentul rudei tale. Okay, dacă prin absurd ai greșit ușa și ca tuta ai tot încercat ușa mea, fiind o persoană care vrea cu orice preț să treacă de o ușă despre care este convinsă că aparține rudelor, atunci când  îmi vezi moaca, chiar nu te prinzi că ești proastă, dezorientată și penibilă?!!
Există o lege prin care astfel de practici se pedepsesc, adică, să încerci să intri în casa cuiva fără să te poftească acea persoană în calitate de proprietar... Despre ce vorbim?!
Personal, am vrut să chem poliția dar la rugămințile tatălui meu, nu am făcut-o. Vreau să cred că a fost un simplu incident dar sincer am rezerve mari că a fost o greseală!

În altă ordine de idei, dragilor și dragelor, stați cu ușile închise! Nu știți cu cine naiba o să vă treziți în dormitor sau în sufragerie...

O zi faină!