Me Too?! Nu!

Majoritatea femeilor care fac parte din cercul meu social au experimentat abuzul sexual pe stradă, în lift, în mijloace de transport, la ginecolog, la înot, la psiholog, în cercul de prieteni al părinților, ai prietenilor sau ai lor, atunci când au crescut, în vecini, în familie sau la meditații.
Pe atunci, femeile de acum erau copile, erau adolescente sau probabil mult prea tinere și lipsite de experiență pentru a conștientiza, faptul că, nu ele sunt de vină pentru abuzurile suferite. Nu ele le-au provocat!
Unele au reușit să se apere, altele, nu. Au înghițit abuzul pentru că ele credeau că poate au făcut ele ceva, le-a fost rușine să vorbească cu cineva despre asta. Le mulțumesc mult că au vorbit cu mine despre necazul lor. Confesiunea lor este în siguranță pentru totdeauna. Le-am oferit suport, empatie și uneori, am plâns cu ele...
Absolut, nu am scăpat nici eu de tot felul de scelerați care și-au încercat norocul cu mine, însă, în cazul meu, demenții cam au dat-o în bară pentru că eu devin feroce atunci când cineva pune mâna pe mine, fără acordul meu, chiar dacă acel acel om este femeie, bărbat sau reprezintă o autoritate: medic, profesor, popă sau altceva...
Uneori avem neșansa să ne întâlnim pe stradă, la școală sau în alte locuri, pe care le frecventăm, cu acești demoni! Reacționează! Se tem! O spun din experiență...
Prima oară! Atunci când eram copil, o dată pe la 10 ani și a doua oară la 12 ani, doi moși împuțiți, cam la 55-60 ani, au încercat să mă pipăie... Desigur, eu eram de vină că în primul caz aveam pantaloni scurți, eram tunsă băiețește, fără țâțe, fără cur, păream un băiețel simpatic care stătea pe bancă și citea. Moșul libidinos, s-a așezat pe bancă și m-a întrebat dacă-s cu mami, gen. I-am spus că e la piață și vine imediat. Ea era la serviciu, biata, tata la fel... Se dă mai lângă mine și mă întreabă ce citesc. Îi răspund frumos, că așa eram educată, rău au făcut ai mei că m-au educat dar a început să îmi treacă! Ei bine... Moșulică, tupeist, îmi pun mâna pe picior și mă mângâie! În secunda doi i-am prins palma si i-am întors-o în exterior si apoi i-am futut o carte peste fața roșie de excitare! Cartea era foarte groasă si confectionată din carton tare! Strigoiul de Agârbiceanu se numea. După ce l-am pocnit, am fugit spre copiii care jucau sotron la câțiva pași de mine și le-am spus că moșul nu mă lasă în pace și toți copiii au început să alerge cu bâtele si să dea cu pietre după el! Eram uniți și la prostii și la rău. Nu le-am spus alor mei nimic, de teamă să nu mă certe...
A doua oara la 12 ani, nenea portarul de la fabrica unde lucra mama atunci, un gras împuțit de vreo 120 kg, scuze dar sunt nervoasă pe el, cam la 57 ani, atunci când am trecut pe lângă el, mi-a ținut calea și mi-a băgat mâna între picioare! Da, așa a făcut! I-am futut si ăstuia un pumn în plex de l-am dat cu capul de gem, i-am futut un picior în tibie și i-am dat un cap în gură! Atât! Stiu, vi se pare ireal ca un copil să reacționeze dar pentru asta, mulțumesc tati! El mă învățase să mă apar și mi-a povestit despre pedofili. Norocul meu, altfel credeam că trebuie să stau că e om mare și că oamenii mari au voie să pună mâna pe mine! Eram liniștită dar și când îmi sărea muștarul mă transformam într-un băiețoi rău!
A urmat adolescența și studenția, mereu cu spray paralizant la mine, amenințam cu prietenii pe care mi i-am făcut și așa scăpam de viol... Veselie, nu? Mai o palmă peste fund pe stradă, mai un compliment: „ A mică, ce te-aș fute în cur! Ce bună ești! Când crești mare să vii la mine să te învăț, da?!” Asta strigau unei copile de 15-18 ani, una care era androgină, 43 kilograme cu tot cu saboți... Acum îmi strigă că m-ar linge în pizdă! Genial, doar atâta poți?
Exact așa le răspund! Rămân fără cuvinte...
Nu se așteaptă să reacționez! Scelerații ăștia erau tați de copii și soții ideali. Sunteți nebuni? Aveau peste 30-40-50 de ani și strigau așa ceva după un copil de 15-17 ani! Pedofili în serie!
Societatea românească este bolnavă și plină de obsedați sexuali, ăștia sunt bărbații români. Vai, lăsați, nu vă simțiți lezați, că nu am zis toți, foarte muți, majoritari. Cei normali sunteți atât de puțini încât nici nu prea vă vedeți și nu prea contați. Regret, așa e!
A treia oară
Aveam 24 ani, am mers acasă la o colegă de serviciu să achiziționez un tv color la mâna a doua și un decodor HBO. Mi-a dat tata banii, urma să-l rog pe soțul colegei mele să-mi pună tv-ul într-un taxi iar tata să mă aștepte în fața blocului. Ajung la om, care era acasă cu copilul care avea 5 ani, colega era la o formare. M-am simțit oarecum incomod, cred că vocea interioară mă avertiza, pentru faptul că ea nu era acolo și de atunci nu mai fac greșeli de acest gen să nu mă asigur că femeia este acasă, nu să presupun că este și să nu mai merg pe buna credință a unui bărbat, prea puțini au credință, dacă are avea, nu s-ar întâmpla și acum nu vă povesteam. Buuun. Mai departe... Intru în casă, soțul colegei era un om jovial, foarte amabil, aveam impresia pe atunci că-i om serios, ne stiam bine de peste 6 ani. Îmi arată trei televizoare, mă decid la unul, îmi face un preț și îmi face o reducere la decodor. Îl sun pe tata de pe fix, atunci, doar ăia din înalta societate aveau mobil, gen Frații Cristescu, îi expun situația și îi spun că atunci când plec îl sun să coboare. Stăteam la 10 minute de ei. Cel mic mă roagă să-l ajut la ceva joc de al lui, el aduce ceva suc si sneckuri si ma invita sa „bem adalmasul”... Nu mi se pare nimic ciudat, eram tare prostănacă și credulă, mă întreabă de iubitul de atunci, bla, bla, bla... când, deodată, se repede la mine să mă pupe, în fața copilului care se juca în fața noastră pe covor... L-am împins rapid și m-am mutat pe covor l-am pupat pe cel mic, i-am spus că plec și am iesit pe ușă! M-am pisat pe teveu si pe decodor! Am ajuns acasă turbată! L-am luat pe tata în bucatarie si i-am povestit aventura. Mi-a spus să mă calmez că-l rupe cu bătaia dacă mă mai deranjează și să stau calmă că nu va mai încerca niciodată! Ne-am dus la Metro si mi-am luat teveu color nou iar decodor am primit cado de ziua mea de la un amic. După câteva zile mă întâlnesc cu colega. I-am spus doar că am fost pe la ea, atunci când sotiorul ei a omis să îmi spună că nu-i acasă, că a fost o gazdă proastă și să-l educe dacă nu vrea să-l ia dracu! A înțeles imediat și mi-a zis că rezolvă. A rezolvat în felul ei, biata. Femeia mai stat vreo 4-5 ani cu el si apoi a divorțat! Nu avea cu cine! Tipul era, se pare, un obsedat, un bou care se dădea la toate muierile... Unii nu au leac! Avea pe atunci vreo 44 ani. L-am întâlnit după câțiva ani pe stradă și i-am spus că a scăpat nebătut doar că era copilul, altfel, îl aruncam de la etaj! Am plecat și l-am lăsat acolo, siderat! Nebună, nu?!
Au încercat diverși să mă terfelească dar m-am revoltat cu orice risc! Știu, sunt nebună! Mai demult nu păream dar eram și atunci. Acum, chiar sunt, se știe, mai mult ca oricând! Grijă mare! Încerci să mă atingi, te rup în două, te spurc, te fac de căcat! Stai în banca ta, eu nu voi tolera să fiu în poziția de femeie abuzată pentru că pot să mă apăr și le voi învăța și pe altele să poată! Să învețe să se apere de libidinoși și de demenți ca și voi, cei care nu-și rezolvă problemele psihice! Marș, mă! Jegurilor! Pentru asta, mulțumesc Mami și Tati, pentru că m-ați învățat să mă apar și să spun, NU! Pentru că m-ați învățat să țip, să lovesc, să cer ajutor și să nu îmi fie rușine de asta! Ah, da, să nu mă simt vinovată pentru ce au făcut alții! Merci! Eu am mai învățat să-i fut în gură pe toți cei care au curajul să judece femeile și băieții care acum scriu pe Fb povestiri terifiante si una dintre cele mai terifiante povestiri este despre profesorul Pruteanu, cel care abuza verbal studentele! Despre asta, într-un număr viitor. Am citit cu tristețe despre abuzurile sexuale ale unui artist! Asociația culturală din care făcea parte l-a concediat! Bravo!
Au mai fost în viața mea si alte povesti pe parcursul evoluției mele, de la stadiul de copil la ditamai muierea, care se puteau sfârși prost, dacă nu mă învățau ai mei cum să mă descurc... Poate vă mai povestesc câte ceva dar să nu credeți că mă laud prea tare cu asta! Urăsc violatorii! Urăsc pedofilii! Urăsc abuzatorii pe post de profesor, medic, psiholog, părinte, rudă, vecin, prieten, coleg, om străin... Nu sunt afectată, doar extrem de revoltată pe această societate de căcat care judecă pe cine nu trebuie, în loc să-i fută în gură pe abuzatori! Ăștia sunt imediat sub cei care v-au violat sau abuzat! Vă jignesc cu o plăcere sadică! Retardați funcționali!
Sunteți niște larve ce stați pe căcat! Nimeni nu are destule cuvinte în vocabular să vă jignească! Să nu uitați asta!

Fetelor, baieților, nu sunteți de vină, fiți puternici, există și oameni buni, normali și empatici. Sunt pe aici! Mă vedeți? :)

Povestea unui viol în grup...

Aveam 21 ani, studiam deja de trei ani Psihologia. Eram tânără, frumoasă, delicată și încrezătoare... Credeam că oamenii sunt faini, așa cum eram eu! Căcat! Într-o dimineață, realitatea crudă a sunat la ușa mea cu o farfurie de prăjituri în mână. În pragul ei era o fostă colegă de generală al cărui frate, campion la tenis de masă, a ținut un chef de ziua lui acasă. Trebuia să fiu și eu acolo dar m-am răzgândit și am fost în altă parte. Am stat vreo două ore și apoi am venit home. Noroc chior!

Am invitat-o pe drăguța mea colegă în casă și ea a început să îmi povestească ce se petrecuse după petrecerea de pomină la care, se pare, au fost prezenți toți golanii zonei... 
Victima violului, o fata de 18-19 ani, fata unei doctorițe dintr-un oraș mic din apropierea orașului Timișoara și a unui cunoscut inginer din Timișoara, o tânără din lumea bună, o fată la care jegurile care au violat-o știau că nu pot ajunge. Din păcate, avea o reputație destul de proastă... 
Domnișoara, fiind o tânără răsfățată  și de bani gata, a experimentat un stil de viață mai libertin, un stil de viață pe care ea îl trăia din plin,  asumat, însă, asta nu cred că dă dreptul nimănui să o terfelească și să o violeze, zic. Acum, în zilele noastre, femeile trăiesc așa, „liber”, măritate fiind, pe astea nu le mai judecă și nu le mai are nici dracu grija! E măritate, bre! Se ascund bine după nădragii fraierului soț. Au ele grija altora, gen... Să revenim! 

Colega mea mi-a spus că în dimineața ce a urmat după acea noapte de chefuială, o prietenă de a ei a plecat de la petrecere cu un tip de care-i plăcea de ceva vreme și a mers în apartamentul lui... Individul a fost călăul ei!

În timp ce practic cei doi  făceau amor, ușa camerei se deschide brusc și în cameră intră încă 6 „bărbați”. Ei bine, din acel moment, pentru biata fată a început cel mai negru coșmar...  Fata a fost violată cu complicitatea celui în care a avut încredere,  a fost bătută, trasă de păr, umilită și supusă la cele mai inimaginabile „fantezii sexuale” de către acești șapte bravi reprezentanți ai bărbaților. La final s-au pișat pe Ea! Jegurile!

Normal, a urmat linșajul social al gloatei, inclusiv al prietenilor ei, al vecinilor și al acestei societăți de căcat în care cică ne-am „dezvoltat”...

Unul dintre violatorii ăștia de căcat a fost în clasă cu răposatul meu frate, acest individ jegos trăiește și fratele meu, un om frumos, care acum este în pământ! Un vierme de  teapa ăstuia, nu a fost niciodată bolnav, nu a avut probleme, oamenii buni,  trăiește bine-merci! Am cunoscut zeci de oameni buni care au murit de tineri sau se zbat în greutăți! Jegul ăsta umblă fălos prin zonă!

Din povestirile victimei către colega mea, am aflat că jegul ăsta suprem, rahatul ăsta cu ochi, a dat dovadă de o cruzime ieșită din comun și deși era cel mai tânăr dintre ei, având doar 19-20 ani, el a dirijat și instrumentat acest viol...

Din cauza acestei judecăți strâmbe a gloatei și a acestei societăți murdare și tulburată psihic, prinsă în cutume și credințe de căcat, fata aceasta nu a îndrăznit să-i reclame la poliție pentru că în această societate poliția este de partea violatorilor, ei fiind cei care încearcă din răsputeri să de determine să nu depui reclamație că na, oricum ți-ai căutat-o dacă te-ai dus să te fuți cu unul de care ți-a plăcut, da?! A, dar poate te-ai dus doar să te pupi cu el și să te țină în brațe... Nu se pune? Trebuie să te fuți doar că ai intrat în casa la unu?! Aha, mă întreb, dacă tot ai fost tâmpită și ai intrat într-o casă, trebuie să-i satisfaci și pe prietenii ăluia cu care ai intrat?! Du-te dracu!

Fata respectivă a reușit să-și continue viața, a studiat Facultatea de Jurnalistică, sper că acum este bine și că nu crede nici măcar o clipă faptul că ea este de vină pentru  tot ce a trăit în urmă cu 22 ani. 
Violatorii umblă liberi pentru că societatea preferă să condamne victima, în loc să o ajute...

Aroganța fostului coleg din clasa fratelui meu mă calcă pe nervi și acum! Îl privesc în ochi de fiecare dată, atent și fix! Nu are curajul să mă privească, mă evită! Știe  clar că știu despre viol și știe că-l detest! Te detest, criminal ce ești, pe tine mai mult decât pe toți ăia cu care ai violat! 
Da, după 22 ani un viol nu mai poate să fie dovedit dar Dumnezeu știe ce ai făcut și este de ajuns, zic...

Nu ți-am scris numele și nici nu mă cobor să o fac dar lumea deja te recunoaște în povestirea mea... Oare de ce?! 

Povestea unei crime...

Acum  aproape un an, mai precis în data de 8 noiembrie 2016, un om, pe care-l cunoșteam de peste 22 ani, a fost ucis de o domnișoară cu care avea o relație amoroasă. Trist...
Într-o perioadă am fost buni amici, apoi ne-am luat cu viața și ne mai întâlneam, întâmplător, pe la evenimente, prin oraș, mereu în fugă, ba unul, ba celălalt... Timpul... 

Oare, acolo unde se duc cei plecați brusc din această lume este timp?! Ore întregi m-am gândit la el și la ce a determinat acest tragic sfârșit al lui... Putea să fie evitatată nenorocirea? Da! Cu siguranță! 
Alegerile noastre ne determină viața pentru că suntem suma alegerilor noastre. Oamenii pe care-i alegem să ne stea alături, cercul social, obiceiurile pe care le avem, toate acestea ne pot duce către un astfel de deznodământ. Ei, Doamne, Doamne, de-ar sti omul ce-ar pati dinainte s-ar pazi. 
Cea care a ridicat cuțitul asupra lui Dan avea, probabil, o predispoziție majoră spre agresiunea fizică. Era modalitatea ei de a gestiona conflictele, probabil, presupun, fata având în familia de proveniență astfel de modele... Ea a făcut un copy-paste al unei atitudini văzute frecvent în familia ei,  acolo unde partenerii, bănuiesc,  se certau și agresau în fel și chip. Dialogul, comunicarea și respectul reciproc fiind niște concepte necunoscute... Toleranță scăzută la frustrare și educația precară, posibilul abuz fizic suferit în copilărie și adoleșcență sunt iarăși factori care pot sta la baza unui comportament deviant ce a transformant-o în criminal cu sânge rece. 
„Unii indivizi decid sa comita o crima si planifica în avans fiecare pas, pentru a creste sansele de reusita si a reduce riscurile; acesti indivizi sunt cei care fac o alegere clara a actiunilor lor; Altii, comit crima din impuls, furie, teama. Pentru altii, crima este un stil de viata care le ofera mari recompense, admiratie si exaltare...” 
În acest caz, crima a fost săvârșită din impuls, furie și frică! Frica de abandon și frica de a se întoarce la sărăcie, probabil, au dus la această situație de criză, greu de gestionat de către o adoleșcentă cu un comportament deviant, având în vedere istoricul ei de viață... Faptul că ea a ales să fugă de acasă și să trăiască cu un bărbat cu mult mai în vârstă decât ea, spune multe despre relația defectoasă dintre copilă și tatal ei biologic, care, probabil că a abandonat-o sau a determinat-o să plece de acasă din cauza unui comportament agresiv repetat și îndreptat spre ea sau alți membrii ai familiei. „Crima este un raspuns la un factor traumatizant pe care nu il mai pot tolera. In cazul adolescentilor imaturi si narcisisti, apare obsesia. Deprivati de dragoste sau recunostinta, se simt justificati sa foloseasca violența. Copiii neglijati sau abuzati sunt mai predispusi comiterii de crime pe parcursul vietii. In mod similar, abuzul sexual in copilarie duce, de multe ori, la transformarea victimei in agresor odata cu atingerea pragului de adult. Neglijarea si abuzarea copiilor persista de multe ori de-a lungul multor generatii; astfel, ciclul de abuzuri, sociopatie si crime se repeta.”

Oamenii se nasc infractori din cauza genelor sau devin infractori în urma circumstanţelor şi a educaţiei din copilărie? 

Aș vrea să punctez faptul că un comportament criminal nu are loc întîmplător în spaţiu şi timp: pot fi identificate şi spaţii de mare risc. Într-un mod similar există indivizi de mare risc; stilul de viaţă este conceput ca influenţînd expunerea la timpi, spaţii şi persoane. De aceea, conform abordării situaţionale, infractorii sunt, într-o oarecare măsură, raţionali în planificarea şi executarea actului. 
Femeile criminal nu au un nivel bun empatic; prin urmare, ele nu prezintă acea capacitate care să le permită comunicarea implicită cu celălalt, rezolvarea situaţiilor conflictuale printr-un stil integrativ de negociere...

Ceea ce a mai determinat și favorizat actul criminal este: 

- Structura sa psihotică;

- Structura nevrotică;

- Stimulul, contextul, care a favorizat trecerea la act

„Iubirea nu a ucis niciodată. Numai oamenii ucid în numele ei.” Liviu Rebreanu

Notă: Tânăra care l-a ucis pe omul de afaceri Dan Ardelean a fost condamnată la 11 ani de închisoare. Bărbatul în vârstă de 48 ani a fost înjunghiat, pe 8 noiembrie 2016, cu mai multe lovituri de cuțit de către tânăra sa iubită, o fată de 18 ani. Cristina Răceanu a fost trimisă în judecată, iar magistrații Tribunalului Timiș au condamnat-o la unsprezece ani de închisoare cu executare. În plus, tânăra va trebui să plătească familiei victimei daune morale de 100 mii euro și peste 3000 lei cheltuieli de judecată către stat. Sentința a fost însoțită de interzicerea unor drepturi, dar și de decizia de a i se preleva acesteia probe biologice pentru introducerea lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Scrisoare către un prieten virtual

Prieten drag, oamenii nu ne pot folosi, umili, jigni, decât dacă noi le permitem să facă asta. Fiind un om tolerant și sensibil, vei avea dezamăgiri, mai ales dacă le dai anumitor oameni o valoare pe care nu o merita. Dacă-i pui pe un plan foarte înalt, ei nu pot sta acolo pentru că nu au cum, nu au calitățile respective.
Fericirea este o pasare după care alergăm cu toții. De fapt, fericirea stă în lucruri mărunte iar cel care a spus asta este un mare înțelept.
Singurătatea. Toți suntem singuri. Venim singuri și plecăm tot singuri. Între cele doua evenimente ne umplem viata cu oamenii care ne-au fost dați de Dumnezeu să putem învăța lecții de viață. Pe unii i-am ales atunci când eram în cer (mama, tata, bunicii, frații) iar pe alții i-am ales prin liber arbitru.
Privește pe geam. Ce vezi?! Tu, unde ești?! Poți să vezi ce este afară?! Poți auzi râsetele copiilor?! Te poți plimba prin zăpadă, fără se te uzi la picioare?! Îți poți permite să locuiești într-o casă, apartament, garsonieră?! Ai avut ocazia sa poți studia, sa mergi la școală, să mergi în vacanțe? Deschide frigiderul și vezi, poți să îți pregătești micul dejun?! Poți citi mesajul meu de la un PC sau telefon? Faci meseria pe care ți-o dorești?! Dacă ai răspuns pozitiv, măcar la una dintre întrebări, atunci, cred ca ai multe motive sa te numești drept un Om Fericit...

Adevărata fericire este să-i faci fericiți pe cei din jur, nu contează dacă-i cunoști sau nu. Succes!

Cu drag, o prietena virtuala

Autor: Codruța C

Frica de întuneric

Majoritatea copiilor dezvoltă frică față de anumite obiecte sau situații și acest lucru este normal având în vedere că ei se află în etapa de descoperire a lumii din jur. Manifestarile celui mic, plânsetele, strigătele în noapte, teama de a mai merge la culcare singur, de a ramâne în cameră, toate acestea pot perturba atât ție, cât și lui viața. O poveste terapeutica prin care îi prezinți în mod diferit întunericul, într-o manieră prietenoasă, îl poate ajuta să depășească această frică. 

„A fost odată un baiețel căruia îi era tare frică de întuneric. De fiecare dată când se lăsa seara și mama lui îi pregătea patul de somn, copilul începea să plângă. Știa că iar o să fie singur, în întuneric. Chiar dacă părinții îi lăsau veioza de lângă pat aprinsă, chiar dacă stăteau cu el până când se așeza în pat, de fiecare dată se trezea în somn cu lumina stinsă și începea să țipe. Adormea numai când ajungea iar în patul părinților și dormea cu ei. Dimineața, trezirea copilului era un adevărat coșmar pentru toți. Părinții erau obosiți, iar cel mic nu reușea să-și deschidă ochii și să-l alunge pe moș Ene. Într-o noapte, când copilul iar se trezi din somn speriat că e singur în intuneric, nu mică i-a fost mirarea să observe o mică steluță pe cer, de pe geamul din cameră. O steluță care strălucea și părea că vrea să vorbeasca cu el.
-    De ce ți-e frică de întuneric? Îl întrebă steluța pe copil.
-    Pentru că pot să apară monștrii și să-mi facă rău, răspunse copilul.
-    De ce ar vrea cineva să-ți facă ție ceva rău? Ai greșit cu ceva?
-    Nu, părinții chiar îmi spun că sunt cuminte, la fel și ceilalți, mă laudă, spuse copilul.
-    Și atunci de ce crezi că ți-ar vrea răul cineva în noapte?
-    Nu știu.
-    Noaptea n-ar trebui să-ți fie frică deloc, chiar dacă este întuneric. Soarele e obosit după o zi întreagă de muncă de aceea se duce la culcare, deodată cu tine. Însa el își lasă paznici vrednici pe cer care să-i ajute pe oameni să se descurce în noapte, spuse steluța. În plus, fiecare dintre noi, steluțele de pe cer, suntem noapte de noapte alături de copii, să le veghem somnul și să avem grijă ca nimic rău să nu li se poată întâmpla.
-    Tu ești prietena mea? Întrebă copilul. Ți-a cerut Soarele să ai grijă de mine?
-  Sigur că da, răspunse steluța. Numai că tu, de fiecare dată ești atât de fricos și înspăimântat când rămâi singur în noapte, încât nu te-ai uitat măcar o dată pe cer să vezi că eu apar de fiecare dată ca să te protejez și să-ți fiu aproape. I-am spus Soarelui de frica ta și astfel mi-a dat în această seară puterea de a vorbi. Și vreau să-ți spun că nu trebuie să-ți fie frică noaptea. Eu voi fi mereu lângă tine și-ți voi veghea somnul. Eu îți voi fi aproape și-ți voi aduce numai vise frumoase și liniștite. Chiar dacă în celelalte seri n-am să-ți mai pot vorbi, spuse steluța, să știi că tu poți să-mi spui  orice. Te voi asculta și-ți voi răspunde prin licăririle mele.
-    Asta înseamnă că suntem prieteni? Întrebă copilul.
-    Cu siguranță, da.
-    Pentru totdeauna?
-    Da, răspunse steluța.
-    Și vei fi mereu lângă mine seara?
-    Exact. De aceea atunci când simți că îți este frică în intuneric, amintește-ți că eu sunt lângă tine și am grijă de tot ce ți s-ar putea întâmpla. Și acum, fugi la somn. Mâine mergi la grădiniță.
-    Îți mulțumesc că ești lângă mine. Promit să încerc să nu-mi mai fie frică de întuneric, spuse copilul.

Din acea seară, copilului nu i-a mai fost frică să meargă la culcare. A cerut chiar să i se inchidă veioza pentru a putea vedea mai bine pe geam, steluța. Îi spunea în fiecare seară somn ușor, înainte de a-i transmite câteva din gândurile lui. Îi povestea faptele bune pe care le-a făcut pe parcursul zilei, își recunoștea greșelile și adormea apoi împăcat că are un prieten care îl poate proteja indiferent de ce s-ar putea întâmpla.”

Sursa: Sunt părinte.ro.

Foto: houzz.com

Vremuri mocirloase, mon cher...

Persoanele care se bălăcesc în mocirlă, trebuiesc lăsate acolo, să se scufunde cât mai adânc în ea!

Omule drag, să nu cumva să-i scoți de acolo! Nu le întinde mâna! Nu! Nu! Nu! Te vor împroșca cu noroiul lor mizerabil, scroafele și porcii!
Trăim vremuri în care, unora, ideea de a sta în mocirla li se pare extrem confortabilă. De aceea, ei preferă să se complacă în această situație degradantă, dorind să rămână în acest stadiu de mocirlă a spiritului, mult și bine... Nici nu au nevoie de mai mult!
Este mult mai comod pentru ei să se comporte ca niște porci decât să fie oameni. Preferă să facă asta, să se bălăcească și să-i acuze mereu pe alții de stadiul dramatic în care se găsesc, în loc să facă ceva pentru ei și să evolueze. Am impresia că indivizii ăștia experimentează un fel de Sindrom Stockholm, murdăria spiritului devine mișto și curățenia lui pute! Probabil că le este mult mai familiară această stare, mai ales dacă au strâns în jurul lor adepți ai stilului lor de viață care le împărtășesc ideile și care-i conving de faptul că mocirla în care trăiesc ține de normalitate iar cei care vor să-i scoată de acolo au rele intenții! Mda!

Omule drag, porcii și scroafele se simt bine în mocirlă! Acolo pentru ei este acasă!
Stăpânii mocirlei nu vor aprecia niciodată gestul tău mărinimos de le oferi suport și ajutor, dimpotrivă, vor încerca cu disperare să te tragă după ei, fiind intrigați de faptul că ai principii sănătoase. Ei ajung să te urască din tot sufletul lor doar pentru că nu sunt capabili să accepte valorile tale! Tocmai de aceea, îngălații, nu pot suporta fericirea și lumina strălucitoare din ochii tăi... Rămâi în lumină!