Devoratoarea de suflete „inocente”...

Bre, oare, cum dracu vine asta?! Am auzit că în societatea selectă a FB-ului, amantul dă inimioară pozelor fostei amante, iertată de fostul soț, devenit între timp concubinul suprem. Omul dă inimioară pozelor în care idiotul concubin strânge la pieptul păros cu nesaț, o dementă de 5 stele, cel pe care ea îl făcea, nu demult, de toată bafta prin târg. Oare o fac în trei? Am auzit că e la modă! Că tot se plângea tanti că omul nu știe decât cu limba dar că amantul e beton... Soțul, sulă, ioc! CSF? NCSF... Legea compensației. Oare, acuma poate? Are bani mulți de la unchiul lui! Dacă ia viagra, atunci, cred că o mai pun de un puradel, așa de împăcare, că de primii doi nu prea au avut timp să se ocupe, părinții lor fiind mult prea mult centrați pe viața lor privată, efectele lipsei de implicare în educația lor se văd din plin. Poate de data asta le iese unul bun! Copiii mai nou sunt crescuți pe bancă în parc, Fb și wapp. Nu au nevoie de atenție și iubire, părinții nu au nervi de așa ceva... Deh, poate că îi vor pune numele „dotatului”, așa ca amintire a prezenței lui prin viața lor, apoi, o să trăiască cu toții fericiți în ignoranța lor... Cu această minunată ocazie, poate îl întrebă careva pe concubinul suprem, ce gust are slobozul altuia? Al altora, pardon... Epic de patetic!
Pe bune, oameni buni, chiar le dați like?! Cât de jos puteți coborî? Pe bune! Sunteți ridicoli, penibili, lipsiți de valori, prefăcuți sau doar fără coloană? Mă crucesc!
Dacă mai fac o nuntă, io vreau să prind buchetul! Poate am noroc, mă mărit și eu, până la urmă, amărâta de mine, că tot râd târfele satului, pardon, între timp au devenit femei cinstite, că nu o vrut nimeni să mă ieie de muiere... Hai, măi, că am glumit, am băut ceva mai mult de ziua mea și am luat-o pe urmele lui Codin Maticiuc. Devorez suflete... Invidia!
Vă pupă, Zâna cea rea...

Fragment din romanul: Oglinzi

Pastila de joi

O femeie iartă un bărbat atunci când a aflat că a înșelat-o pentru că nu are imaginație...

Dacă acea femeie ar face un exercițiu de imaginație l-ar vedea făcând cu altele ceea ce a făcut cu ea, le poate simți gustul, mirosul,  atunci când îl ține în brațe și îl sărută...

Îl iartă pentru că vrea să creadă că el se va schimba sau că a fost „doar sex”.

Îl iartă ptr că este mai comod să creadă că a fost ”doar atunci„ și că „nu o să se mai repete”.

Îl iartă ptr că și ea, poate, a greșit față de el, deci, știe cum este să te afli în postura persoanei infidele.

Îl iartă ptr că-i place prea mult rolul de „soție” sau „ parteneră stabilă” și se agață de acest statut cu orice preț, chiar cu disperare.

Îl iartă ptr că a fost  prea mult amantă, în această viață, iar statutul de soție a fost unul râvnit.

Știe că partenerul se întoarce ca „un cățel plouat” în casa curată, la farfuria cu mâncare caldă și la patul cald în care îl așteaptă cuminte ”supusa soție”.

Motivele ptr care o femeie iartă sunt multiple. A ierta poate să fie un semn de mare curaj sau unul de lașitate.

Dragostea, în mod sigur, nu este ingredientul ce stă la baza infidelităților. Atunci, dacă nu mai este dragoste, de ce rămai?!

O zi bună!

Fără titlu

"Ăsta e secolul nesimțirii, nu al vitezei! Mă, vouă nu vă e rușine? Cât o mai țineți așa? Noi am fost generația de sacrificiu, am copilărit fără jucării și fără lumină, ca liliecii, și am mâncat parizer doar duminica pentru a plăti datoria externă a țării. Cu copilăria noastră s-a plătit datoria externă a țării, să fie clar! Poate pe tine te-a crescut maică-ta cu pandișpan, dar pe mine nu. Și după ce am plătit datoria externă a țării, a venit Revoluția și am făcut o datorie și mai mare ca aia veche pentru că n-aveam de niciunele și ne lua mereu iarna pe nepregătite.”“După ce ne-am mai revenit și noi, ăștia care am scăpat cu zile, a venit și criza mondială. Și iar ne-a prins cu pantalonii în vine: datorii la bănci, salarii mici, nenorocire! Acum ce criză mai e? Înțeleg că nu s-a schimbat nimic în țara asta până n-au murit elefanții aia, highlanderii care și pe vremea aia, și acum, s-au descurcat. N-au murit toți, dar nici bine nu le mai e. Acum văd că ați apărut alții, modele mai noi, jigodii full option. Fără mamă, fără tată, ca tine, Vasile! Bă, voi sunteți mai răi ca ăia, pentru că aia măcar se fereau. Și dacă cu ăia n-am putut face nimic pentru că eram prea mici, cu voi ne luptăm, mă! Vă strângem de gât, unu câte unu, vă alergăm cu furcile și cu topoarele ca la 1907.”.

Autoarea acestui discurs este nimeni alta decât Aspirina, iar destinatar este primarul din Las Fierbinți.

Cred ca acest discurs se potriveste la toata clasa politica actuala de la primarul de la  oricare sat din Romania pana la presedintele tarii!!!!

Preluare: Anca Mutescul

Cine ești, Lilith sau Eva?

Se spune că Lilith a fost prima femeie a lumii, ea a fost creată împreună cu Adam, tot din țărână, conform celor consemnate în Cabala! Între cei doi a izbucnit un conflict din cauza faptului că Lilith nu a acceptat poziția misionarului, ea dorind să experimenteze și alte poziții sexuale, prin care să îl domine sexual pe Adam. Atunci, Adam și-a exprimat frustrarea și a cerut o femeie supusă, dornică să îl venereze, să tacă, să fie o femeie fără substanță și idei personale. Așa a primit-o în viața sa pe supusa și docila Eva, cea creată din coasta lui. 
Lilith a devenit prima femeie puternică și independentă a acestei lumi, datorită faptului că a dat dovadă de curaj și nu a mai acceptat să fie doar un obiect sexual ce-i servea lui Adam! El a devenit simbolul primului bărbat frustrat, neasumat, fără disponibilitatea de a ține cont de dorințele partenerei, având impregnată dorința puternică de a o supune și domina! 
„Lilith este un personaj puternic, a cărei relevanță pentru femeile de azi continuă. S-a luptat să fie autonomă, să aibă dreptul de a alege singură, s-a luptat pentru dreptul de a-și asuma corpul, plăcerea și destinul. Nu știu ce-ar putea fi mai lăudabil de-atât...” Sau?! 

Voi, fetilii, ce sunteți, Eve sau Lilithe? Voi, băieții, ce vreți, Eve sau Lilithe? Întreb ptr o prietenă...

Poveste de cartier...

În fiecare zi, un biet individ urâțel, slăbănog și trist, vine agale de la serviciu. Bietul de el, cu toate că este foarte obosit, individul coboară cu două stații mai repede din autobuzul care îl aduce de la job. Cu ocazia acesta, idiotul speră din tot suflețelul lui, mic și negru, că va avea noroc și poate, într-o zi cu soare sau cu nori, o să dea nas în nas cu EA, marea fostă matracucă de oraș, mereu cu aerele de mimoză supremă la ea.
Acum, mimoza nu mai este decât o biată divă de FB, cam ofilită, smochinită, pricăjită, o țață nasoală, smotocită, tăvălită de tăți papagalii, infractorii și golanii orașului, o băbăciune spoită ca o hartistă dintr-un bar de mâna a cincea, tristă și cam penibilă. Pe scurt, individa nu-i decât o fufă de 5 stele!

Deși au trecut vreo trei ani de când slăbănogul a fost părăsit pentru un motociclist viril, sexi dar cam prost, idiotul suprem nu poate accepta ideea că el nu a fost decât un biet pansament, un fraier, un servitor, un biet prost din viața ei... Se zice că încă mai plânge cu pozele ei sub perină. Ghinion!
Tâmpitul mai speră că ea, preaminunată, să mai cadă odată de pe soclul pe care au cocoțat-o tăți proștii, direct la el în brațe, salvator fidel al divelor căzute în mocirlă.
El nu a aflat încă despre faptul că ea a schimbat parcul și că prostul cu moticicletă încă rezistă. Răbdare, mon cher! Poate dă o mașină peste motociclist și matracuca se lasă consolată, deși... De data aceasta, eu cred că nici în comă alcoolică nu s-ar mai lăsa penetrată de așa individ: patetic, isipid, incolor și inodor. Totuși, perseverența merge la sigur! Perseverează!
Karma e o curvă pentru ambii-amândoi, pașteți fericiți!

Da, da, familia...

Postul Paștelui, mon cher si ma cherie, însă, cre(ș)tinii de la Coaliția pentru familie mușcă pe oricine are o altă opinie decât a lor de după profilurile false... Mai încet cu pianul pe scări, copii! Căsătorit si heterosexual, aparent, care face si drege la greu, adică, se poate tăvăli cu oricine si de câte ori vrea, se pare că este mai puțin păcătos decât un necăsătorit sau homosexual! OMG, pe bune? :) Mă înec de râs!
Dacă se va face vreodată referendum ptr a se scoate religia din școli, în mod sigur, am să fiu prima care va milita ptr asta! Istoria religilor, propun! Dacă se va face referendum ptr alte aberații propuse de fanatici voi vota, NU! :) Deranjează?! Ata ete! Ne întoarcem în comunism?! Oile Domnului, jur că mi-e milă de voi!
Vom ajunge să ne dăm în cap pentru că la 80 de ani unii oameni vor să se îmbrace în roșu si să danseze pe boxe în club! Vai de mine, mai bine să stea ei în parc pe bancă, să aștepte pensia! Oamenii își dau în cap doar ptr că gândesc diferit, darămite să mai aibă curajul să și trăiască altfel! Într-o săptămână au fost date în presă stiri despre două crime comise de persoane căsătorite, heterosexuale, că tot se spune că doar homosexualii fac rău, asupra copiilor lor, a doua a avut ca victimă si partenera de viață... Sunteți niște sfinți dacă aveți belciug în deget si sunteți heterosexuali?! În opinia celor de la Coaliție, cam da! Bine bre! Am să mă închin la oi, pardon... la voi! Haoleu!

Familia este cea mai elementară formă de organizare. Fiind prima comunitate de care se atașează un individ cât și prima autoritate sub care acesta învață să trăiască, familia este cea care stabilește valorile cele mai fundamentale ale unei societăți. – Charles Colson 
Așa ar trebui! Adevărul este cu totul altul, realitatea ne izbește puternic! Mno, haios! Rămâne deschisă o întrebare: Familia este constituită doar prin căsătorie și parteneri de sex opus?

Probleme, mon cher?!

Vestea tristă este că problema unora se cam situează pe la mansardă, nicidecum acolo unde pretind sau cred dumnealor că o au. Degeaba întreabă ei, malițios și insinuant, dacă au sau nu dreptate, o anume lume virtuală, o lume care li se închină ca la sfintele moaşte... Oricum, acea lume le va spune doar ceea ce vor să ei să auză. Ei fac asta, în mod clar, numai ca să dea bine în fața lor. Probleme, bre?! O, daaaaa!
Atunci când suferi de mania persecuției e semn că ai nevoie de ajutor de specialitate sau dacă nu mai reziști, propun să ieși frumos la pensie, că pici deja în penibil. Neuronii e de vină, îi părăsesc, rând pe rând, evadând în semn de protest, umiți și ei de atâta prostie.
Poate, cu această fericită ocazie, distinșii și impecabilii, vor avea timp de copiii și nepoții din dotare, suflețele pe care le-au cam neglijat! Așa-i la ăștia cu notorietate.
Mamele la copii e de vină, ei, niciodată, nu! Nepoții, culmea, sunt mai mici decât copiii lor cei mici...
Cine mai este de vină aici?! Desigur, copilul cel mare al lor că nu a făcut copii, adică nepoți pentru ei, mai repede, atunci când au vrut ei, tații neimplicați! Decât așa, vreo 30 ani. De aceea, oamenii s-au gândit să le facă cadou, copiilor mai mari, un frățior mai mic, puțin mai mare decât nepotul, așa cu vreo 3 ani.
Copiii lor nu au avut dreptul la păreri sau alegeri de viață, decât ei, acești indivizi penibili, veșnic stigmatizații și persecutați de toată lumea, mama, tată, neveste, instalatorul, bona, colegii de breaslă, idioții de pe net sau alte neamuri. Totul este împotriva lor! Toți au ceva cu ei! Pe bune?! Mai încet cu pianul pe scări, mon cher... Problemele sunt la mansardă, probabil vă simțiți neiubiți, triști și singuri! Istenem!

Nu mă luați în seamă! Uneori vorbesc de una singură sau gândesc cu voce tare în timp ce scriu... Doamne, ai milă de noi toți! Amin!

Fragment din Romanul Oglinzi...

Slalom printre Oameni si Dumnezei...

De o vreme, fac slalom printre Oameni și Dumnezei, pentru că acest FB a devenit o tribună a celor care se cred niște zei, oamenii, din păcate, au tot mai puțin loc, atât în lumea reală cât și cea virtuală... Înoți printre vedete, fanii lor, filosofi ratați deveniți DJ cu pretenții de oameni care fac presă, radio și televiziune, trepăduși ce scriu la comandă, scriitori de geniu, nevăzuți de nimeni, idioți ajunși în vizorul publicului, acei „influnceri” care spală pe creier toate Oile Domnului.

Există invidizi, neasumaţi, trişti şi cumplit de singuri, chiar și atunci când au un partener, mereu repetenţi în relaţiile cu prietenii, cunoştinţele, părinţii, partenerele şi copiii lor, transformă orice discuţie, în care nu li se dă dreptate, într-un război total, ei cheamând în ajutor pe toată lumea, spălată pe creier, mereu de acord cu ei şi cu tot ceea ce spun şi fac...
Toți oamenii care au făcut parte din viața lor au fost de vină pentru problemele de viaţă cu care s-au confruntat, mai puţin ei. Critică pe alţii, acuză pe alţii, se erijează în cei care deţin adevărul absolut, însă, mereu uită, faptul că, ei sunt doar nişte oameni supuşi greşelilor, subiectivismului și derapajelor comportamentale. Uneori, indivizii derapează comportamental atât de grav încât, bieții de ei, ajung să se creadă nişte Zei, mai ales dacă au gustat cândva un pic din notorietate și li s-a urcat la cap asta. Ei bine, indivizii, fiind niște misogini siniștrii, mai au oroare de femeile, mult mai deștepte decât ei, femei cu atitudine, nu niște oi proaste, de aceea, acești „ zei” strâng în jurul lor o ceată de adoratoare triste, complexate și singure, mereu de acord cu ei, individe care tânjesc după atenția lor!
Atunci când Zeii au fost obișnuiți să li se dea mereu dreptate, să li se facă pe plac, să le se dea impresia că ei dețin adevărul absolut, au mari probleme cu ideea de a accepta și alte opinii decât ale lor. Deviază de la subiect și se axează doar pe ei, scornind verzi și uscate, inventând un fals conflict, de fapt, chiar ei îl crează. Se simt atacați, ofensați și jigniți, se declară victimele supreme! Au nevoie de expunere și de multă atenție. Se folosesc de toate tertipurile subliminale pentru a băga în conștiința oamenilor, faptul că cineva are ceva cu ei și îi cheamă în ajutor! Cer opinii dar apoi nu prea le convine ce li se spune, sincer și fără răutate, ei vor să li se dea mereu dreptate, să li se gâdile orgoliul exarcerbat. La construirea acestui orgoliu măreț, care transformă un ins simpatic într-un grandoman sinistru și penibil, au contribuit acei falși prieteni, adoratori, admiratori și alți demoni.
Zeul are un microfon, un blog și un grup, acolo își varsă frustrările, uneori prin vocea sau condeiul altora, pe care-i plătește, aceștia fiind angajații lui sau pe care-i șantajează sentimental sau profesional, ei fiind la mâna lui, din punct de vedere profesional sau dependenți de iubirea și atenția lui.
Mă critici? Ești dușmanul meu! Mă atenționezi? Ai ceva cu mine! Ești sincer? Ai o atitudine de SRI! Te pui cu mine, Zeus din Olimp? Lapidare! Zeii, căzuți demult din Cer, atacă întotdeauna în haită, ei au mereu nevoie de mila publică, aprobarea gloatei, a celor 40-50 de fani la fel de singuri și cu derapaje comportamentale ca și el, pe care i-au strâns cu chiu și vai, ei cred că au o voce puternică, impozantă, demnă să fie luată în seamă. Pentru că singuri nu pot, pun hienele la înaintare! Așa zei, așa adepți! Să te ferească Dumnezeu de furia sectanților acestor zei! Zeii o au mică!
Atâta timp cât nu te-ai înțeles cu părinții, pe care i-ai acuzat de toate relele, frații, care au fost în viziunea ta, mai ajutați decât tine, copilul cel mare, pe care l-ai abandonat peste 30 de ani, apoi te-ai trezit că ești la finalul acestei vieți și ți-ai adus aminte de el, te lauzi cu el pe Fb si pe blog, deși nu ai avut nici o contribuție la formarea și creșterea lui, nu uiți să o denigrezi, așa în trecere, pe mama copilului tău, care, în nemernicia ei, a avut toată contribuția necesară la formarea copilului cu care te lauzi tu. Copiii iartă dar Universul, nu! Ca un om fin și de lume, zeul se cuplează cu o admiratoare mai mică cu 30 de ani decât el, după o pauză de relații neasumate de peste 27 ani, timp în care a zburat ca un bondar printre flori.
Zeul, inițial în goana după reverii erotice cu o tipă tânără și frumoasă, orbită de imaginea unui om pe care îl idolatriza, nu si-a asumat relația. O lasă gravidă și este nevoit să oficializeze această relație, după cum a declarat, să o ia de nevastă, el devenind la 63 ani tatăl unui al doilea copil, căruia îi dă același prenume ca și cel al primului fiu, un fiu din viața căruia a lipsit total, dorind parcă să recupereze tot ce a pierdut timp de 30 ani cu primul. Alt derapaj comportamental și lipsă de logică! Să ai doi fii, la distanță de 30 ani unul de celălalt, să le pui același prenume, mie asta mi se pare o utopie, ca să nu spun o prostie crasă pentru un om cu studii de specialitate și pretenții de formator de opinii... Apăi, prima dată ne rezolvăm problemele din copilărie, problemele cu fostele neveste, iubite-amante, părinți, bunici, copil abandonat și abia apoi mai facem alt copil, probabil din egoism și disperare.
Tristețea este că dacă nu îți înveți lecțiile de viață ești condamnat să le repeți la nesfârșit, până atunci când le înveți! Dacă tot ai făcut un copil, așa la întâmplare, acum când ai ajuns în iarna vieții, acum când mai puțin și probabil mori, propun să te cam ocupi de el! Nu să stai să te cerți ca la piață pe Fb cu oamenii ptr că ție ți se pare că ei au ceva cu tine, bietul și necăjitul, viu ca formă de viață, însă, mort de multă vreme pe dinăuntru! Măcar să-ți lași amprenta pe cineva în această viață, în mod pozitiv! Dumnezeii se cred de neatins, ei dețin adevărul absolut, vor să te închini la ei, să-i admiri necondiționat! Dacă ai opinii pertinente, ei le duc în derizoriu și de declară eretic și persona non grata!
Oamenii știu că sunt vulnerabili, imperfecți, ei știu că au atât defecte, cât și calități... Ei sunt capabili să facă față părerilor sincere. Zeii au doar calități și toți sunt de vină pentru nefericirea și singurătatea lor, toți în afară de ei! Zeii nu ar exista fără gloata care le depune omagii la picioare, chiar dacă acești zei au o atitudine penibilă sau oricâte derapaje comportamentale ar avea aceștia...

Fără indivizii aceștia obsedați de personalitatea lor dominantă, zeii ar deveni niște oameni obișnuiți. Eu cred că nu le-ar strica o cădere din Cer! Poate așa se trezesc la realitate și mai învață că: „Nu toți cei care te laudă îți vor binele și nu toți cei care te critică sau sunt sinceri cu tine îți vor răul.”

„Dominaţia psihotică constituie singura probă de grandomanie.” Octavian Anuţa 

Foto: Răzvan Vitionescu

Fragment din Romanul: Oglinzi

Gânduri amestecate...

„A murit Andrei Gheorghe. Sincer, mi-e foarte milă de acest suflet chinuit, de omul care a purtat masca actoricească a durului, a cinicului, iar în spatele ei ascundea o ființă slabă, dependentă de droguri, lipsită de voință, prizoniera modelor, mofturilor şi diformităților veacului acestuia... Andrei Gheorghe a fost un soi de erou pentru mine la începuturile sale, când părea să reprezinte "altceva"-ul dorit de orice adolescent. Apoi am descoperit cât conformism ideologic şi câtă ratare umană ascundea nonconformismul său de succes. Chiar trebuie să ne rugăm pentru el.... Din păcate a fost o verigă slabă bine lustruită încât păcălea că ar fi fost de oțel... Repet, că l-am iubit sau nu, să ne rugăm pentru el...” Bogdan Ducă

Așa posta aseară, un individ de bine, pe pagina dumnealui... Mare creștin, mare caracter! Apoi, omul a fost oripilat, mirat, siderat de faptul că oamenii îl judecă, gen. Apăi, Universul, mon cher! Ți-am spus!

Mi-am pus o tonă de întrebări referitoare la ce naiba au unii oameni cu cei care mor?! Oare, doar atunci când mor oamenii pe care nu-i placem, ne putem regla chestiile nerezolvate cu ei?

Mesajul domnului B. Duncă a fost distribuit și de un amic din lista mea, așa am ajuns pe pagina dînsului, unde am scris așa:

„Se spune că oamenii sunt oglinzile noastre... Noi ne reflectăm în ei și ei în noi! Dacă numai asta a reprezentat domnul Andrei Gheorghe ptr dvs, atunci, poate că ar trebui să vă puneți niște întrebări. De ce mă deranjează un om care nu mai este aici să se poată apăra și afirm tot felul de chestii degradante despre el, de ce nu am făcut-o atunci când trăia i se putea apăra?! De ce nu pot vedea într-un om ce a făcut bun si lumina din el, mai ales acum când are nevoie de Lumina din sufletele noastre ptr ca drumul lui spre altă dimensiune să fie mai lin?! Nu vă face cinste această postare, din păcate ptr dvs. Universul vă va da răspunsul la ce ați dat acum, cândva! Să vă ierte Dumnezeu acest moment nelalocul lui, acum când un om, bun sau rău, așa cum a fost dumnealui, a murit. Familia poate citește ce scriem noi pe aici și nu cred că este bine... Dumnezeu să îl odihnească!”

Mare greșeală! Omul a făcut ca toți dracii și ne-a blocat pe toți cei care am sancționat cinismul acestui bigot cu pretenții de mare creștin practicant. Oare, Dumnezeu nu este iubire? Iertare și acceptare?! Aici nu fac referire la acea iertare formala sau la acea milă, care pune omul într-o lumină proastă, nu are treabă cu empatia și bunătatea... El încă se zbate cerșind aprecierea, confirmarea și valorizarea unor necunoscuți, care sunt mereu de acord cu el, chiar și atunci când bate câmpii. Victima supremă a activiștilor „REZIST” veniți să-și depună omagiile, în viziunea lui, nu pentru a avea opinii ce au legătură cu o atitudine de prost gust, omul cerșește atenție de dimineața până seara! E mai fructuos să ne facem reclamă pe spatele unui om care chiar a muncit din greu pentru numele pe care un trepăduș scuipă acum dar nu uită în final să ne ceară să ne rugăm pentru păcatele lui Andrei Gheorghe! Mon cher, propun să ne rugăm fiecare pentru păcatele sale, maestrul era ateu și dacă ar putea ne-ar da dracu pe toți, acum când nu avem altceva de făcut decât să punem accent pe păcatele lui, nu pe ceea ce a realizat dumnealui...

Amice, te asigur că Andrei Gheorghe nu a fost deloc o verigă slabă! Omul avea o minte strălucită, un caracter puternic, un individ cu coaie care bătea cu pumnul în masă și își băga pula dacă așa simțea! Nu lingea fundul nimănui și a deranjat pe mulți din cauza faptului că arăta acuzator cu degetul spre cei care îl deranjau, indiferent cine erau aceia! Îl durea în pulă cine era ăla care era luat în vizor! Sancționa dur! 

Radio-ul a fost marea lui dragoste si o făcea bine! Aș îndrăzni să spun că era unic ! O mare pierdere, din păcate, acest om mai avea multe de spus. Sper că și-a găsit liniștea! Păcat! A ars prea repede... Un rebel cu cauză! Dureros si nedrept!

Andrei Gheorghe, un mare iubitor de rock si în general, un adevărat promotor de muzica bună... A plecat, undeva în altă dimensiune, ieri dimineață, discret și tiptil. Noapte bună, Andrei! Bună dimineața, în altă viață, Gheorghe! Să-ți fie bine, oriunde te vei afla!

https://www.youtube.com/watch?v=YG9otasNmxI

Notă: Celor care dansează pe mormântul lui Andrei Gheorghe le urez toate cele bune!

Amestecată cu detoate, vă rog!

„Suntem în 2018 și tu încă mai ceri la restaurant o cuatrostagioni amestecată.” Un oarecare  influencer

Mari lupte pe Fb din cauza mâncătorilor de pizza quatro stagioni amestecata! Moare lumea de grija lor! A postat unul despre asta si au sărit toți penibilii, că altfel nu îmi vine la gură să le spun, să-i facă cu ou si cu oțet! Idioții nu au o gândire proprie, ei au mereu nevoie de cineva care să-i influențeze, chiar și atunci când mănâncă o pizza. Ea trebuie să fie neapărat așa cum le dictează formatorii de opinie, altfel e bizar, gen! Suntem în 2018 iar răutatea, superficialitatea, ignoranța și atitudinea de neam prost, se pare, a atins cote maxime! Scrie un tip considerat formator de opinie pe FB o tâmpenie și toți cretinii dau like, se râde pe seama altora, mai altfel decât ei, poate mai mișto decât ei. Pe bune?! Cap aveți, minte... ce vă mai trebuie! Prostia mă deprimă! Suntem în 2018 și din ce în ce mai mulți oameni mă dezamăgesc, tot mai mult, prin faptul că sunt în stare să distrugă o prietenie sau o relație bună doar ca să dea bine pe pagina unor oameni care au o oarecare notorietate... Dacă ăștia vor scrie într-o zi pe pagina lor să le savurați sula sau să vă masturbați în timp ce vă filmați, altfel sunteți proști și bizari, o să le dați like sau poate o să vă înscrieți pe lista de așteptare ca să faceți toate astea, doar ca să beneficiați de atenția acestor persoane?! Dacă vor spune că sunteți idioți pentru faptul că mâncați înghețată direct din caserolă, le dați like? Dacă vă vor spune că a nu pune zahăr în cafea este o bizarerie si ar râde de asta, ați da like?! Dacă ar râde de felul în care arătați sau vă îmbrăcați, ați mai da like? Lumea moare de cancer, moare de foame, există oameni care dorm în stradă și pe voi vă doare de ce și cum preferă un om să mănânce o pizza?! Îl stigmatizați din cauza aceasta! Timp liber, răutate, minte odihnită sau decât ignoranță?! Mâncătorilor de pizza neamestecată le urez o viață lungă și plină de bucurii, le doresc să nu le fie niciodată foame sau poate că unii dintre ei au uitat cum este să le fie! Ei au mare nevoie să primească puțină iubire și apreciere în viața lor. Poate așa vor deveni mai buni, echilibrați și mai fixați pe cum preferă ei pizza, nu alții și să nu facă din asta un motiv de distracție. Numai idioții râd de alți oameni!

Pizza asta amestecată, în această scriitură, nu este decât un simbol a ceea ce am observat eu că devenit lumea, oamenii din ea, în anul 2018. Restul e tăcere și o mare lehamite...

Me too! O pizza quatro stagioni amestecată, vă rog! Îmi place tare!

Notă: În teoria haosului, efectul fluturelui este sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale, în care o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferențe mari într-o stare târzie. Numele efectului, inventat de Edward Lorenz, este derivat din exemplul teoretic de formare a unui uragan care este condiționat de faptul dacă un fluture îndepărtat a bătut sau nu din aripi în urmă cu mai multe săptămâni.

Deși efectul fluturelui poate părea a fi un comportament puțin probabil, acesta este expus prin sisteme foarte simple. De exemplu, o minge plasată pe vârful unui deal poate coborî la vale în orice direcție în funcție de, printre altele, mici diferențe ale poziției sale inițiale.

Efectul fluturelui este o figură de stil comună în ficțiune, în special în scenariile care implică călătoria în timp. În plus, operele de ficțiune care implică puncte de la care povestea diferă în timp datorită unui eveniment aparent minor, ducând la un rezultat semnificativ diferit față de cazul în care nu ar fi avut loc aceea divergență, sunt un exemplu de efect fluture.

O vorbă spusă aiurea si aruncată în Univers va avea cândva efecte devastatoare! Aveți grijă la ce emiteți și la judecățile de valoare pe care le faceți. Cândva, ele se vor transforma într-un uragan. Vă asumați asta?!

„Oamenii sunt facuti sa se conecteze si sa se iubeasca, iar conexiunea este centrala experientei umane si vietii! Suntem facuti sa ne luam in brate, sa radem si sa plangem impreuna si mai ales sa stim ca suntem valorosi in inima si mintea cuiva drag, exact asa cum suntem si ca nu trebuie sa schimbam nici macar un fir de par, o lacrima sau un zambet, ca sa primim iubire!”

Bullying-ul, zestre genetică sau educație?!

Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;

Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;

Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.

Fenomenul „bullying” este mult mai des întâlnit decât ne-am dori să credem. Se întâmplă pe coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate.

Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.

Care sunt cauzele bullying-ului?

Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui” (o acțiune mică într-un anumit loc, la un anumit moment-dat, poate produce schimbări majore, exponențial amplificate, în alte zone) la alte fenomene de bully-ing, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare – de cele mai multe ori, copilul reproduce cu semenii săi ceea ce vede acasă.

Recomandări și soluții de combatere – copilăria să rămână la locul ei

Cele mai multe beneficii în ceea ce privește eliminarea bullying-ului le-ar aduce schimbarea mentalității de la o vârstă cât mai fragedă. Acest lucru se realizează însă printr-un plan pe termen mai lung ce ia în calcul următoarele:

1. Metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii să înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze consecințele grave pe care neglijarea le poate avea.
2. Abordarea subiectului, la nivel de profunzime, la orele de dirigenție din școli ori în cadrul orei de Consiliere și Orientare.
3. Organizarea de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu psihologi sau persoane care au fost parte a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună practică.
4. Anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult (profesor, director, învățător, consilier școlar, mediator școlar, supraveghetor / părinte) ori de câte ori este constatat un act de bullying asupra unui coleg.

BULLYING-UL IMPLICĂ: „O dorință de a răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de putere + (tipic) repetiție + utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere evidentă din partea agresorului + sentiment de opresiune din partea victimei.” (Rigby, 2002) Avansând repede în ultima decadă, comunicarea digitală a devenit un mijloc vital de exprimare pentru tineri și copii, o platformă pentru întâlniri virtuale și relații sociale între ‘nativii digitali’. Cu toate acestea, spațiile de comunicare online poartă riscuri multiple pentru bullying. Bullying-ul cibernetic denotă utilizarea mediilor electronice (Internet, telefoane inteligente, email-uri, Facebook și rețele sociale, programe de mesaje text/chat, ex. WhatsApp, platforme foto și video și pagini de internet) pentru a răni o altă persoană. Acestea pot include mesaje de intimidare, insulte, hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară. În contrast cu bullying-ul tradițional, o trăsătură comună a acestora este anonimatul frecvent al agresorilor cibernetici. Cyber grooming este un alt fenomen al erei digitale cu o întindere și consecințe îngrijorătoare - folosirea Internetului pentru inițerea de contacte (virtuale), hărțuire sexuală și posibil abuzul sexual al copiilor și al tinerilor (Unabhängiger Beauftragter für Fragen des sexuellen Kindesmissbrauchs, 2015). Câteva alte fenomene cum ar fi sexismul cibernetic, misoginismul cibernetic și mesajele erotice (sexting) (Consiliul Europei, 2013) au multe lucruri în comun – toate se bazează pe stereotipuri de gen adânc înrădăcinate. Concentrate în general pe perspectiva că în contextele sociale și culturale particulare, ideile despre ce sunt sau ce ar trebui să fie femeile (fetele) și bărbații (băieții), stereotipurile pot fi, în același timp, prescriptive în mod rigid. 

Bullying-ul nu face parte din zestrea genetică a unui om, acest fenomen și această dorință de a face rău, nu apare din senin. Nimeni, nici un om, nu are răul în el din naștere. Această atitudine letală nu are cum exista într-un copil sau adoleșcent, până atunci când dorința de a face rău și de a demola sufletește pe altcineva, nu este pusă acolo, în suflet, de către cineva involuat spiritual. Acest fenomen al bullying-ului se educă prin ignoranța de care au dat dovadă  adulții, care-i au în grijă pe copiii și adoleșcenții  ce recurg la această atitudine îndreptată spre colegii lor, totodată, prin exemplul „ bun” pe care ei , în calitate de părinți, educatori și tutori, îl oferă copiilor...

Să aveți pace în suflet... Cu drag, Codru!

Bibliografie: 

Strategii ptr o clasă fără bulling. Autori: Tzvetina Arsova Netzelmann, Elfriede Steffan, Marina Angelova 
Unicef. ro. Fenomenul “bullying”. Cum îl depistăm și cum îl combatem, pentru școli mai sigure.

Tribunalul gloatei sau despre martorii tăcuți ai unei morți anunțate...

Haideți să facem radiografia urbană  a unui om căzut sau mai bine zis, poate vom afla, cum să-l mai SINucidem odată... Dacă se poate, omul să moară în chinuri și disperat!

Atunci când cineva moare și nu mai este capabil să se apere de mizeria voastră, a celor cu suflete mici și caracter mizerabil, ar trebui ca noi cei care am fost în contact ani de zile cu cel/cea plecat(ă) să vă tragem o flegmă între ochi! Aveți de grijă, s-ar putea să se întâmple asta, cândva...

Credeți că voi nu puteți să fiți „lapidați”, așa cum domniile voastre o faceţi? Cum să aveţi acest gen de atitudine faţă de cineva care a plecat atât de nefericit dintre noi?!

S-ar putea ca judecata gloatei la adresa voastră să fie mult mai puternică decât judecata la care o persoană decedată este supusă de către voi, cunoscuții și apropiații ei... Universul nu rămâne dator! Să țineți minte asta!

Dacă în timpul vieții nu v-ați rezolvat problemele personale cu el/ea, nu este cazul să o faceți acum, zic... Mă rog, persoanele involuate spiritual fac asta, ele nefiind capabile să fie empatice, nici măcar în fața unei tragedii... Trist!

Dacă nu ai putut, nu ai avut ocazia sau nu ai vrut să ajuți o persoană aflată în derivă, măcar să ai puțină compasiune și considerație față de ea, acum când nu mai este aici să se bucure de soarele frumos de afară sau de ninsoarea de azi noapte... Crezi că poți?

"Ar trebui sa învătam sa îi privim pe oameni mai mult în lumina suferintelor lor si nu în functie de ce au facut sau nu." - Dietrich Bonhoeffer

Am scris această notiță  chiar a două zi după ce Vera a fost găsită decedată, lângă un pumn de somnifere și o scrisoare, undeva la PĂDUREA VERDE de lângă Timișoara, înecată de revoltă și neputință, după o săptămână în care am sperat ca ea să fie găsită vie, recuperată și redată acestei lumi,  o lume care avea atâta  nevoie de oameni frumoși ca și EA.  Cred cu tărie în faptul că ea putea să fie salvată... A trecut un an de atunci, însă, oamenii au rămas la fel de mizerabili, ba mai rău... Vinovații morali ai morții ei sunt veseli și senini, probabil, rânjesc mefistofelic, parcă gata să-i mai dea una, dacă printr-o minune ea ar ridica capul să povestească despre ce și cine a dus-o spre moarte...  Mi-ar plăcea să aflu, cândva, cine a pus amărăciunea în sufletul ei și care este numele persoanelor care au adus-o în cea mai neagră depresie. Martorii tăcuți ai morții ei sunt poate mai rău decât cei care au ucis în ea dorința de a se mai bucura de viață.  Au privit-o senini cum moare puțin câte puțin! Nu era vorba despre ei și nu voiau să se încarce cu problemele altora, ei doar cer, nu dau! Martorii zâmbeau atunci  când ea trecea lividă pe coridoarele instituției în care își desfășura activitatea, având cele mai înalte competențe profesionale. Era unică!  Pentru gloată nu conta frumosul din ea, nu conta faptul că ea era cea mai bine pregătită profesional dintre ele, poate asta le și rodea, conta că nu era o femeie elegantă, dichisită și fițoasă. Era un om ales, simplu și plin de de lumină. Ea știa să dea încredere oamenilor, să-i valorizeze și să-i aprecieze! Pentru ea nu contau chestiile astea legate de modă! Investea în  cărți, formări și fata ei!  Da,  femeile părăsite de soți devin ținta glumelor și a bârfei, a țațelor ce își dădeau coate în urma ei! Făceau „ședințe” prin clase și prin cabinete, ședințe de care am beneficiat și eu, mult timp, însă, eu sunt prea infatuată  și miserupistă, așa că... răutatea nu mă atinge, mă provoacă să le arât târfelor, ce bine sunt! Acum, ”Martorele lui Iehova”, mimează durerea ca niște veritabile actrițe de Oscar... Patetic, penibil și de căcat! Femeia asta a murit puțin câte puțin, lângă o turmă de specialiști, mult prea ocupați cu bârfa și statul degeaba, nici măcar cu ceea ar fi trebui să facă prin instituția respectivă! Puținii oameni buni, care au văzut zbaterea ei, nu au știut ce să-i facă sau poate nu au știut că asistă la o moarte anunțată. Indiferența ucide! Sper ca d-na Karmă să fie judecătoarea supremă! Dumnezeu ne iartă dar Karma, nu!

„În zilele noastre, sinuciderea este doar o cale de a dispare. Este îndeplinită cu timiditate, în tăcere, şi fără ecouri. Nu mai este o acţiune, ci numai o predare."Cesare Pavese

Masturbarea, o crimă morală sau necesitate?!

"Stim ca mai mult de 70-80% dintre femei se masturbeaza, 90% dintre barbati se masturbeaza, iar restul mint ca nu o fac." Joycelyn Elders

Masturbarea reprezintă acțiunea de autostimulare, excitare manuală a organelor sexuale, de către bărbați sau femei. Actul mai este impropriu denumit onanie sau onanism.

Cercetările au demonstrat faptul că masturbarea este frecventă la oameni de ambele sexe și de toate vârstele, dar există variație. Multe beneficii medicale și psihologice au fost atribuite unei atitudini sănătoase față de sexualitatea umană în general și masturbare în particular. Nu este cunoscută nicio relație cauzală între masturbare și vreo formă de tulburări fizice sau mentale.

Masturbarea a fost reprezentată în artă din timpuri preistorice și este menționată și discutată în scrieri foarte vechi. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea unii teologi europeni și medici au descris-o drept „ticăloasă”, „deplorabilă” și „hidoasă”, dar de-a lungul secolului XX aceste tabuuri au dispărut în mare parte. A sporit discutarea ei și explicarea ei în artă, muzică, televiziune, filme și literatură. Religiile de azi au punct de vedere diferite despre masturbare; unele o privesc drept o practică aducand daune spirituale, altele nu o văd ca dăunătoare din punct de vedere spiritual, iar altele o evaluează funcție de situație. Statutul legal al masturbării a variat de-a lungul istoriei iar azi masturbarea în public este ilegală în cele mai multe țări... Wikipedia

"Daca masturbarea este o crima, atunci ar trebui sa primesc pedeapsa capitala." Jeremy Piven

Astăzi, voi face referire la masturbarea practicată de bărbați, cunoscută de obicei, în limbaj popular, prin termenul de „Labă”. Masturbarea sau „Laba”, am înțeles că este o practică de care unii bărbați, cică, nu au mai  auzit și nici nu au  mai făcut vreodată, gen... Să moară Bibi! Plin de sfinți mâncători de rahat cu perje...

Bărbații se masturbează de secole și românii spun cu tupeu că ei, nu și nu... Pe bune, nu știu dacă să râd sau să plâng... Sfântă ipocrizie! Vă masturbați, băieții, cam mult și des, majoritatea dintre voi urmăriți cu patos, pe ascuns, filme porno și vă masturbați la ele, Femeile se plâng în cor despre faptul că ele ar face sex dar nu au cu cine! Bărbații lor preferă să-și facă ”laba” decât să le-o tragă lor! Dă-o naibii de treabă, chiar așa ipocriți sunteți?! Sexul este o nevoie primară care, nesatisfăcută corespunzător, ea duce și la chestii de genul „masturbare”... Nu-i o crimă, maică, se recomandă chiar, în lipsă de altceva... Unii se masturbează cu parteneră iar alții își fac laba, de obicei, sfinții, le fac pe ambele. De unde naiba au răsărit toți pudibonzii ăștia, că mă apucă slogu! Ei sunt decenți, nu s-au masturbat în viața lor! Ipocrizia asta a sfinților, asceților, călugărilor și a imaculaților ce defilează în lume cu credința și moralitatea lor, mă face să vărs! Mai încet cu pianul pe scări!

„Masturbarea: unul dintre instinctele primare ale umanităţii. În secolul al XIX-lea era o boală, acum este un remediu.”Thomas Szasz

Masturbarea nu constituie în sine o problema, pentru multe persoane, ea este o forma de a se conecta la propria sexualitate într-un mod foarte sanatos. In schimb, atunci cand apare dependenta de masturbare, acest lucru face ca relatiile intime cu o partenera sa fie mult mai dificile mergand pana la evitarea intimitatii sexuale cu o partenera. Dupa Freud, masturbarea adolescentului, si deci si a adultului nu este decat o prelungire a masturbatiei infantile.

Cuvântul onanie vine de la personajul biblic Onan. Acesta refuza împlinirea responsabilitatii leviratului, a carui datorie era sa însamânteze pe vaduva fratelui sau cu care, conform rânduielii, se casatorise pentru a asigura continuarea neamului acestuia (fiii nascuti cu vaduva erau deci considerati fii ai celui raposat). Onan, însa, refuza sa o lase însarcinata pe femeia fratelui sau decedat, el varsa samânta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau (Facere 38, 9) ceea ce atrage mânia lui Dumnezeu care-l omoara. Deci, pacatul lui Onan nu este nici masturbare, nici chiar ceea ce azi se numeste coit întrerupt sau ejaculare ante-portas. Pacatul sau consta în nesupunerea fata de legea leviratului. De aceea am zis ca masturbarea este numita impropriu onanie.]

"Daca Dumnezeu ar fi vrut ca oamenii sa nu se masturbeze, le-ar fi facut mainile mai scurte." George Carlin 

Vă pupă, Codru!

Pastila de seară... Iubirea care ucide!?

Mă uit la tv și mă minunez de ceea ce văd. Într-o lună sau mai poate mai puțin, am urmărit la stiri, oripilată, trei crime săvârșite de către niște indivizi, scelerați, asupra partenerelor de viață sau chiar asupra fostelor partenere. Desigur, până le-au ucis, demenții le-au dat bătaie la greu, din păcate, ele au stat, au stat, au stat. Atunci când au hotărât să plece, deja a fost târziu pentru ele, bietele. Demenții făcuseră deja o fixație-obsesie asupra lor, ce a urmat, greu de povestit. Bieții copii rămasi fără ambii părinți, distruși pe viață. Ce o să fie cu ei, peste ani și ani, numai Dumnezeu știe...

Măi, fetelor, nu stați niciodată cu unul care vă împinge, pișcă, vă bruschează „în glumă”, darămite dacă el vă pocnește! Sunteți cumva nebune?! Mă iertați! Vă place dur?! Credeți că este normal așa?! Este la modă? Vă transpuneți în rolul eroinei din filmul „Cele 50 de umbre, PLM?!”

Violența nu ține de normalitate, nici în cuplu și nici ca formă de educație! Oamenii aceștia nu se vindecă, femei bune! Plecați la prima reacție violentă! Dacă rămâneți, nu faceți decât să vă distrugeți copiii pe viață, să vă bateți singure cuiele la sicriu. În cel mai fericit caz, dacă încetați să mai fiți obiectul obsesiei lui, o să vă alegeți cu niște traume pe viață!

Violența nu este iubire! Pleacă!

Poveste urbană

Pastila de cap

Stau la coadă într-o „prăvălie”, ca să iau niște legume cu gust de pulpă de porc, stau, că vânzătoarea comunistă avea timp să se converseze cu un cuplu de vârsta a treia care se tot gândea și răzgândea, mai conversau chestii-socoteli, stau cuminte, foarte cuminte, până când pe ușa „prăvăliei” intră o tanti, cam la 60 ani, merge glonț în fața tuturora și cere comunistei vânzătoare o pâine... :) Comunista-i dă fără nici cea mai mică jenă, deși eram vreo 3-4 persoane care așteptam deja de ceva vreme, fără să țină cont dacă ne deranjează asta!

Mno, pentru că sindromul post menstrual, io nu am vrut să mă abțin și i-am spus individei, care ai intrat în față cu tupeu maxim, despre faptul că era de bun simț să ne ceară totuși voie să intre în față ptr „ decât o pită” să țină cont că toți stăm pentru ceva acolo, nu suntem invizibili și mai ales că până la vârsta dumneaei trebuia să învețe ceva despre viață și bun simț... Aș vrea să specific că nu era persoană cu deficiență vizuală, handicap locomotor sau vreo mamică  cu bebe, alea au bun simț, nooo, ea era decât puțin nesimțită!

Individa a făcut o mutră siderată, apoi una de scârbă și a ieșit trântind ușa! Specific unora ca și ea!

Cea mai mare glumă a fost faptul că vânzătoarea comunistă îi lua ăleia apărarea, ea fiind la fel de vinovată pentru faptul că a trecut peste noi cei care stăteam cuminți în așteptarea rândului!

Cică, acolo, în prăvălia unde vinde ea, regula este să intri în față ptr pâine... Come one! Cine a impus această regulă?! :) Ea, vânzătoarea?! Nu vă mai reproduc meciul dintre mine și vânzătoare, care chiar este vânzătoare de pe vremea lui Ceașcă și cu comportamentul specific ălora! Aia chiar considera normal să treacă peste mine sau altii ca să fie ea simpatică cu cunoștința sau prietena ei!

Puteam să tac și să evit conflictul sau consumul nervos dar nu am vrut! Trebuie să le spună cineva că numai dacă sunt de acord eu, poți să intri în fața mea să cumperi ceva și că eu, clientul, decid, nu vânzătorul, dacă întră cineva, „ decât pentru pită”, în fața mea!

Dacă copiii sau adulții cu deficiențe de intelect, senzoriale, mamici cu copiii în cărut nu intră în față decât dacă-i rogi, atunci, tu femeie care ești pretena lu tanti de la prăvălia din colț, ce problemă ai să ții cont și de alții?!

În ceea ce privește tanti vânzătoare comunistă, probleme mari de comunicare, dânsa este centrată pe un anumit tip de client, cei apropiați vârstei dumneaei,  ea nefiind capabili să depășească timpurile acelea negre în care oamenii erau „ umili” în fața celor care vindeau alimente! Acești vânzători ar trebui să știe că ei prestează servicii către comunitate, nu comunitatea pentru ei și că de peste 27 ani, Doamne ajută, vânzătorii  de alimente nu mai reprezintă o autoritate și nu mai suntem nevoiți să ne ploconim în fața lor pe banii personali!

Meciul, desigur, a fost în favoarea mea, mi-am luat cele 700 g de carne, am salutat ca o doamnă ce sunt, am ieșit plină de nervi și scărbită. Mai bine așa decât frustrată că nu mi-am spus opinia!

Cred că  am înjurat o oră după eveniment dar nu îmi pare rău! Este important să spui ceea ce simți și gândești! :P

Concluzie: Dacă tu simți că ți se face o nedreptate, spune ce ai de spus, chiar dacă deranjezi! :) Te vei simți mai bine! Garantez!

Vă pupă, Codru!