Masturbarea, o crimă morală sau necesitate?!

"Stim ca mai mult de 70-80% dintre femei se masturbeaza, 90% dintre barbati se masturbeaza, iar restul mint ca nu o fac." Joycelyn Elders

Masturbarea reprezintă acțiunea de autostimulare, excitare manuală a organelor sexuale, de către bărbați sau femei. Actul mai este impropriu denumit onanie sau onanism.

Cercetările au demonstrat faptul că masturbarea este frecventă la oameni de ambele sexe și de toate vârstele, dar există variație. Multe beneficii medicale și psihologice au fost atribuite unei atitudini sănătoase față de sexualitatea umană în general și masturbare în particular. Nu este cunoscută nicio relație cauzală între masturbare și vreo formă de tulburări fizice sau mentale.

Masturbarea a fost reprezentată în artă din timpuri preistorice și este menționată și discutată în scrieri foarte vechi. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea unii teologi europeni și medici au descris-o drept „ticăloasă”, „deplorabilă” și „hidoasă”, dar de-a lungul secolului XX aceste tabuuri au dispărut în mare parte. A sporit discutarea ei și explicarea ei în artă, muzică, televiziune, filme și literatură. Religiile de azi au punct de vedere diferite despre masturbare; unele o privesc drept o practică aducand daune spirituale, altele nu o văd ca dăunătoare din punct de vedere spiritual, iar altele o evaluează funcție de situație. Statutul legal al masturbării a variat de-a lungul istoriei iar azi masturbarea în public este ilegală în cele mai multe țări... Wikipedia

"Daca masturbarea este o crima, atunci ar trebui sa primesc pedeapsa capitala." Jeremy Piven

Astăzi, voi face referire la masturbarea practicată de bărbați, cunoscută de obicei, în limbaj popular, prin termenul de „Labă”. Masturbarea sau „Laba”, am înțeles că este o practică de care unii bărbați, cică, nu au mai  auzit și nici nu au  mai făcut vreodată, gen... Să moară Bibi! Plin de sfinți mâncători de rahat cu perje...

Bărbații se masturbează de secole și românii spun cu tupeu că ei, nu și nu... Pe bune, nu știu dacă să râd sau să plâng... Sfântă ipocrizie! Vă masturbați, băieții, cam mult și des, majoritatea dintre voi urmăriți cu patos, pe ascuns, filme porno și vă masturbați la ele, Femeile se plâng în cor despre faptul că ele ar face sex dar nu au cu cine! Bărbații lor preferă să-și facă ”laba” decât să le-o tragă lor! Dă-o naibii de treabă, chiar așa ipocriți sunteți?! Sexul este o nevoie primară care, nesatisfăcută corespunzător, ea duce și la chestii de genul „masturbare”... Nu-i o crimă, maică, se recomandă chiar, în lipsă de altceva... Unii se masturbează cu parteneră iar alții își fac laba, de obicei, sfinții, le fac pe ambele. De unde naiba au răsărit toți pudibonzii ăștia, că mă apucă slogu! Ei sunt decenți, nu s-au masturbat în viața lor! Ipocrizia asta a sfinților, asceților, călugărilor și a imaculaților ce defilează în lume cu credința și moralitatea lor, mă face să vărs! Mai încet cu pianul pe scări!

„Masturbarea: unul dintre instinctele primare ale umanităţii. În secolul al XIX-lea era o boală, acum este un remediu.”Thomas Szasz

Masturbarea nu constituie în sine o problema, pentru multe persoane, ea este o forma de a se conecta la propria sexualitate într-un mod foarte sanatos. In schimb, atunci cand apare dependenta de masturbare, acest lucru face ca relatiile intime cu o partenera sa fie mult mai dificile mergand pana la evitarea intimitatii sexuale cu o partenera. Dupa Freud, masturbarea adolescentului, si deci si a adultului nu este decat o prelungire a masturbatiei infantile.

Cuvântul onanie vine de la personajul biblic Onan. Acesta refuza împlinirea responsabilitatii leviratului, a carui datorie era sa însamânteze pe vaduva fratelui sau cu care, conform rânduielii, se casatorise pentru a asigura continuarea neamului acestuia (fiii nascuti cu vaduva erau deci considerati fii ai celui raposat). Onan, însa, refuza sa o lase însarcinata pe femeia fratelui sau decedat, el varsa samânta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau (Facere 38, 9) ceea ce atrage mânia lui Dumnezeu care-l omoara. Deci, pacatul lui Onan nu este nici masturbare, nici chiar ceea ce azi se numeste coit întrerupt sau ejaculare ante-portas. Pacatul sau consta în nesupunerea fata de legea leviratului. De aceea am zis ca masturbarea este numita impropriu onanie.]

"Daca Dumnezeu ar fi vrut ca oamenii sa nu se masturbeze, le-ar fi facut mainile mai scurte." George Carlin 

Vă pupă, Codru!

Pastila de seară... Iubirea care ucide!?

Mă uit la tv și mă minunez de ceea ce văd. Într-o lună sau mai poate mai puțin, am urmărit la stiri, oripilată, trei crime săvârșite de către niște indivizi, scelerați, asupra partenerelor de viață sau chiar asupra fostelor partenere. Desigur, până le-au ucis, demenții le-au dat bătaie la greu, din păcate, ele au stat, au stat, au stat. Atunci când au hotărât să plece, deja a fost târziu pentru ele, bietele. Demenții făcuseră deja o fixație-obsesie asupra lor, ce a urmat, greu de povestit. Bieții copii rămasi fără ambii părinți, distruși pe viață. Ce o să fie cu ei, peste ani și ani, numai Dumnezeu știe...

Măi, fetelor, nu stați niciodată cu unul care vă împinge, pișcă, vă bruschează „în glumă”, darămite dacă el vă pocnește! Sunteți cumva nebune?! Mă iertați! Vă place dur?! Credeți că este normal așa?! Este la modă? Vă transpuneți în rolul eroinei din filmul „Cele 50 de umbre, PLM?!”

Violența nu ține de normalitate, nici în cuplu și nici ca formă de educație! Oamenii aceștia nu se vindecă, femei bune! Plecați la prima reacție violentă! Dacă rămâneți, nu faceți decât să vă distrugeți copiii pe viață, să vă bateți singure cuiele la sicriu. În cel mai fericit caz, dacă încetați să mai fiți obiectul obsesiei lui, o să vă alegeți cu niște traume pe viață!

Violența nu este iubire! Pleacă!

Poveste urbană

Pastila de cap

Stau la coadă într-o „prăvălie”, ca să iau niște legume cu gust de pulpă de porc, stau, că vânzătoarea comunistă avea timp să se converseze cu un cuplu de vârsta a treia care se tot gândea și răzgândea, mai conversau chestii-socoteli, stau cuminte, foarte cuminte, până când pe ușa „prăvăliei” intră o tanti, cam la 60 ani, merge glonț în fața tuturora și cere comunistei vânzătoare o pâine... :) Comunista-i dă fără nici cea mai mică jenă, deși eram vreo 3-4 persoane care așteptam deja de ceva vreme, fără să țină cont dacă ne deranjează asta!

Mno, pentru că sindromul post menstrual, io nu am vrut să mă abțin și i-am spus individei, care ai intrat în față cu tupeu maxim, despre faptul că era de bun simț să ne ceară totuși voie să intre în față ptr „ decât o pită” să țină cont că toți stăm pentru ceva acolo, nu suntem invizibili și mai ales că până la vârsta dumneaei trebuia să învețe ceva despre viață și bun simț... Aș vrea să specific că nu era persoană cu deficiență vizuală, handicap locomotor sau vreo mamică  cu bebe, alea au bun simț, nooo, ea era decât puțin nesimțită!

Individa a făcut o mutră siderată, apoi una de scârbă și a ieșit trântind ușa! Specific unora ca și ea!

Cea mai mare glumă a fost faptul că vânzătoarea comunistă îi lua ăleia apărarea, ea fiind la fel de vinovată pentru faptul că a trecut peste noi cei care stăteam cuminți în așteptarea rândului!

Cică, acolo, în prăvălia unde vinde ea, regula este să intri în față ptr pâine... Come one! Cine a impus această regulă?! :) Ea, vânzătoarea?! Nu vă mai reproduc meciul dintre mine și vânzătoare, care chiar este vânzătoare de pe vremea lui Ceașcă și cu comportamentul specific ălora! Aia chiar considera normal să treacă peste mine sau altii ca să fie ea simpatică cu cunoștința sau prietena ei!

Puteam să tac și să evit conflictul sau consumul nervos dar nu am vrut! Trebuie să le spună cineva că numai dacă sunt de acord eu, poți să intri în fața mea să cumperi ceva și că eu, clientul, decid, nu vânzătorul, dacă întră cineva, „ decât pentru pită”, în fața mea!

Dacă copiii sau adulții cu deficiențe de intelect, senzoriale, mamici cu copiii în cărut nu intră în față decât dacă-i rogi, atunci, tu femeie care ești pretena lu tanti de la prăvălia din colț, ce problemă ai să ții cont și de alții?!

În ceea ce privește tanti vânzătoare comunistă, probleme mari de comunicare, dânsa este centrată pe un anumit tip de client, cei apropiați vârstei dumneaei,  ea nefiind capabili să depășească timpurile acelea negre în care oamenii erau „ umili” în fața celor care vindeau alimente! Acești vânzători ar trebui să știe că ei prestează servicii către comunitate, nu comunitatea pentru ei și că de peste 27 ani, Doamne ajută, vânzătorii  de alimente nu mai reprezintă o autoritate și nu mai suntem nevoiți să ne ploconim în fața lor pe banii personali!

Meciul, desigur, a fost în favoarea mea, mi-am luat cele 700 g de carne, am salutat ca o doamnă ce sunt, am ieșit plină de nervi și scărbită. Mai bine așa decât frustrată că nu mi-am spus opinia!

Cred că  am înjurat o oră după eveniment dar nu îmi pare rău! Este important să spui ceea ce simți și gândești! :P

Concluzie: Dacă tu simți că ți se face o nedreptate, spune ce ai de spus, chiar dacă deranjezi! :) Te vei simți mai bine! Garantez!

Vă pupă, Codru!

Ah, teoria mea...

Mă întreb, cum poate să fie cineva maestru într-un domeniu precum psihologia copilului și să fi contribuit din plin la distrugerea sufletului fragil al propriului copil? Mai bine se centra pe propriul copil și îi dădea iubirea după pe care acel copil tânjea. 

Copil de psihologi celebrii, divorţaţi, unul profesor univ și cercetător iar celălalt terapeut în Germania, acum decedat, se confesa, cui apuca, prin tramvai, la colț de stradă sau oriunde în altă parte decât acasă, neavând unde să își strige durerea de copil abuzat emoțional și fizic... Trist și amar. 

Așa au considerat cei doi bravi părinți, centrați mai mult pe carieră, relațiile lor sociale şi  personale,  să educe. În viziunea lor, probabil,  credeau că școala și banii sunt tot ceea ce contează în viaţa unui copil, de altceva... el nu mai are nevoie. 

Pe la vreo 25-27ani, copilul devenit o femeie adultă, foarte bine instruită d.p.d.v. profesional,  gene bune și pregătire profesională a avut, se căsătorea cu un mare politician, istoric, profesor și maestru în toate cele, o somitate în domeniul său. Mama-Maestra era beată de fericire și mândrie. Atașament!
Omul,  mirele,  fiind un mare Don Juan la acea vreme, cam tomnatec, nu avea decât 40 ani în plus față de d-ra ajunsă secretara cabinetului X  din ministerul de externe. Frumoasă, deșteaptă și tristă, fata maestrei căuta iubirea părintească. Aia de  de care avea nevoie în copilărie și nu a avut-o. Dupa doar 10 ani de căsnicie, fata tănără şi dulce, devenită între timp mamă şi femeie puternică, a divorţat. Se pare că si-a dat seama că tinereţea îşi cere drepturile şi partenerul nu trebuie ţină locul părintelui, el trebuie să fie iubit şi prieten, gen! Între timp a aflat că nu are nevoie de un părinte de schimb și că este capabilă să fie  FERICITĂ și LIBERĂ!

Drumul cu tramvaiul făcut împreună cu ea, acum mulți ani, a mai adăugat în sufletul meu o porție de amărăciune și scârbă care mi se activează, ori de câte ori o văd pe MĂ-SA, marea maestră... Despre "măiestria ei didactică" în calitate de pedagog ce formează specialiști, numai de bine. Sper că ești bine acum, copilă, că te-ai transformat într-un om frumos și că ai reușit să te lupți cu demonii tăi interori. Sunt convinsă că între timp ai iertat-o și că tu ai o relație bună și sănătoasă cu fata ta, că nu ai perpetuat același tip de comportament deviant. Maestra, ține mai departe prelegeri și cercetează ceva... Ce? Numai ea stie...  În mod sigur, domnia sa,  a uitat că iubirea este totul și că doar ea este rețeta/ terapia ideală în relația cu copilul tau...

„Relatia de atasament dintre o mama si fiica ei este cea mai apropiata relatie de atasament. O mama îsi va întelege cel mai bine fiica, va putea sa empatizeze usor cu ea deoarece si ea este la fel ca ea. Relatia de simbioza dintre o mama si o fiica este greu de rupt. Prin mama sa fiica va învata cum sa fie femeie. Daca mamei îi este usor cu propria identitate sexuala, atunci si fiicei îi va fi mai usor, daca, în schimb, aceasta are dificultati, atunci si fiica va avea. Copilul este oglinda voastra si va va atrage atentia asupra aspectelor psihologice care nu va plac si de care fugiti ” Psiholog Roxana Alina Olaru-Mulţumesc  mult pentru  sursa de inspiraţie, doamna psiholog!

În cazul maestrei, mai am de spus decât atât: Teoria ca teoria, maestra, însă... practica te omoară! În cazul tău, nu te-a prea omorât... Nu te recomand! 

Fragment din romanul Oglinzi

Albinele, muștele și mierea...

Pastila de vineri...

Se știe că la miere trag și muștele, nu doar albinele... 

Dacă pui capacul la borcan, albinele pleacă în treaba lor și o vor produce singure... Pentru că ele au valori! Pentru că sunt harnice! Pentru că au învățat să dea înainte să ceară.

Muștele, în schimb, vor deveni furioase și agresive. Te vor agresa non-stop cu bazâitul lor enervant. Astfel, muștele obraznice speră să obțină cumva mierea din borcanul acoperit ermetic cu un capac și la care nu mai au acces. Dacă după ce le-ai servit cândva din miere, au ajuns să guste cu nesaț din mierea ta, ele au considerat că pot lua din ea mereu. Au ajuns să nu mai aprecieze acel moment în care mierea le-a fost dăruită. Ele vor mereu, mereu, mereu! Dacă nu mai primesc, bâzâie!

Nervoase, muștele se vor așeza cu tupeu peste tot, dorind astfel să-și depună larvele scârboase și să te infesteze. De multe ori, ele te atacă în roiuri! Musca la muscă trage! Bâzâie în cor ca apucatele! Un fel de răzbunare a lor. Sunt experte în asta! În cazuri excepționale  mă simt obligată să folosesc spray de muște, chiar dacă pute! Efect garantat! Muștele cad secerate! Pe veci! 

Ceea ce nu știu ele este faptul că și în miere își pot găsi sfîrșitul, adică,  dacă intră prea mult în borcanul cu miere, muștele obraznice se pot îneca! Asta pățesc dacă sunt prea lacome! Ce ziceți, deschid capacul?! 

Vă pupă, Apicultorul de serviciu