Bre, oare, cum dracu vine asta?! Am auzit că în societatea selectă a FB-ului, amantul dă inimioară pozelor fostei amante, iertată de fostul soț, devenit între timp concubinul suprem. Omul dă inimioară pozelor în care idiotul concubin strânge la pieptul păros cu nesaț, o dementă de 5 stele, cel pe care ea îl făcea, nu demult, de toată bafta prin târg. Oare o fac în trei? Am auzit că e la modă! Că tot se plângea tanti că omul nu știe decât cu limba dar că amantul e beton... Soțul, sulă, ioc! CSF? NCSF... Legea compensației. Oare, acuma poate? Are bani mulți de la unchiul lui! Dacă ia viagra, atunci, cred că o mai pun de un puradel, așa de împăcare, că de primii doi nu prea au avut timp să se ocupe, părinții lor fiind mult prea mult centrați pe viața lor privată, efectele lipsei de implicare în educația lor se văd din plin. Poate de data asta le iese unul bun! Copiii mai nou sunt crescuți pe bancă în parc, Fb și wapp. Nu au nevoie de atenție și iubire, părinții nu au nervi de așa ceva... Deh, poate că îi vor pune numele „dotatului”, așa ca amintire a prezenței lui prin viața lor, apoi, o să trăiască cu toții fericiți în ignoranța lor... Cu această minunată ocazie, poate îl întrebă careva pe concubinul suprem, ce gust are slobozul altuia? Al altora, pardon... Epic de patetic!
Pe bune, oameni buni, chiar le dați like?! Cât de jos puteți coborî? Pe bune! Sunteți ridicoli, penibili, lipsiți de valori, prefăcuți sau doar fără coloană? Mă crucesc!
Dacă mai fac o nuntă, io vreau să prind buchetul! Poate am noroc, mă mărit și eu, până la urmă, amărâta de mine, că tot râd târfele satului, pardon, între timp au devenit femei cinstite, că nu o vrut nimeni să mă ieie de muiere... Hai, măi, că am glumit, am băut ceva mai mult de ziua mea și am luat-o pe urmele lui Codin Maticiuc. Devorez suflete... Invidia!
Vă pupă, Zâna cea rea...
Fragment din romanul: Oglinzi
