Lecții de viață, judecăți de valoare... sau nu!

Oameni buni, vă provoc să nu mai dați nimănui „lecții de viață” dacă nu vi se cere asta! Ce ziceți, puteți?! 

Dacă, totuși, nu puteți să vă abțineți să le dați altora lecții despre cum trebuie să-și trăiască viața sau vă treziți făcând judecăți de valoare, să nu vă mire reacțiile agresive ale oamenilor față de voi. Numa' zic!

Aveți de grijă, unii au talentul de a vă coborî „stima de sine” atât de jos, încât, nu vă mai vindecă nici Freud în persoană... Să nu zică nimeni că nu i-am zis! Atenție la neatenție... 

Se spune că în momentul în care simțim impetuos nevoia de a agresa oamenii cu tot felul de afirmații, sfaturi și insistăm „să-l ajutăm” cu forța, este vremea să ne ocupăm de propria viață...

Să răspundem următoarelor întrebări:

1.De ce mă deranjează cheastia asta la X, Y, Z?

2.De ce vreau ca X să „schimbe ceva, deși alegerile sale de viață sau imaginea sa nu mă afectează pe mine cu nimic”?

3.Sunt fericit? Cu adevărat? Pe bune? Chiar așa? Nu mă mint?

4.Ce am făcut vreodată ptr un X, Y, Z necondiționat?

5. Îmi pasă de X, Y, Z sau doar vreau să „mă dau mare în apă mică” pentru că invidiez, de fapt, viața, atitudinea și starea de fericire pe care X,Y, Z o afișează, fără să aibe nevoie de ceea ce credem noi că lor le lipsește?

6.Oare, nu ne lipsește nouă ceea ce credem noi că le lipsește altora?

7.Sunt complexat? Nefericit?Prost crescut? Ridicol? Trăiesc degeaba?

După ce am răspuns cu sinceritate la aceste întrebări, poate nu mai încercăm să fu*em nervii nimănui, ptr că sigurat ne regăsim în descrierea de mai sus, și scoatem la iveală frumosul ce există în fiecare din noi, voi, ei, ele... Clar?! Haideți, nu este greu!

 cu stimă, Psiho-pupu