Oare, noi suntem cei norocoși sau Lorelai, copila fără mâni și femur, de la „Românii au talent” ?! Fără cuvinte...
Mă înclin în fața doamnei care a adoptat-o și a format un om puternic, măreț, un exemplu de cum ar trebui să fie un om întreg. Reverență!
Fata care nu poate îmbrățișa dar care poate să cânte la pian cu degetele de la picioare... Ireal!
Bunicul meu și-a pierdut vederea în urma unei probleme de sănătate la vârsta de 12 ani, a mai trăit 43 de ani orb complet. A decedat în urma unui infarct în timp ce audia un concert la radio.
A fost un copil adoptat de o familie de oameni minunați care l-au înscris la o școală de nevăzători, acolo a învățat să cânte la pian și la vioară.
Nu l-am cunoscut dar mama mea mi-a povestit atât de frumos despre el încât am avut impresia că l-am avut aproape zi de zi...
Există îngeri care se întrupează în oameni cu deficiențe fizice, senzoriale sau cu alte afecțiuni.
Eu cred cu tărie că ei vin aici să ne învețe lecția empatiei, a omeniei și pentru a ne face conștienți de puterea care zace în noi nefolosită.
Oare ce este mai rău? Un corp deformat sau un spirit deformat? Oare cine vede mai bine? Un văzător sau un orb?
„Singurul handicap în viaţă este o atitudine nepotrivită.”
