vineri, 16 februarie 2018

Poveste urbană


Pastila de cap

Stau la coadă într-o „prăvălie”, ca să iau niște legume cu gust de pulpă de porc, stau, că vânzătoarea comunistă avea timp să se converseze cu un cuplu de vârsta a treia care se tot gândea și răzgândea, mai conversau chestii-socoteli, stau cuminte, foarte cuminte, până când pe ușa „prăvăliei” intră o tanti, cam la 60 ani, merge glonț în fața tuturora și cere comunistei vânzătoare o pâine... :) Comunista-i dă fără nici cea mai mică jenă, deși eram vreo 3-4 persoane care așteptam deja de ceva vreme, fără să țină cont dacă ne deranjează asta!
Mno, pentru că sindromul post menstrual, io nu am vrut să mă abțin și i-am spus individei, care ai intrat în față cu tupeu maxim, despre faptul că era de bun simț să ne ceară totuși voie să intre în față ptr „ decât o pită” să țină cont că toți stăm pentru ceva acolo, nu suntem invizibili și mai ales că până la vârsta dumneaei trebuia să învețe ceva despre viață și bun simț... Aș vrea să specific că nu era persoană cu deficiență vizuală, handicap locomotor sau vreo mamică  cu bebe, alea au bun simț, nooo, ea era decât puțin nesimțită!
Individa a făcut o mutră siderată, apoi una de scârbă și a ieșit trântind ușa! Specific unora ca și ea!
Cea mai mare glumă a fost faptul că vânzătoarea comunistă îi lua ăleia apărarea, ea fiind la fel de vinovată pentru faptul că a trecut peste noi cei care stăteam cuminți în așteptarea rândului!
Cică, acolo, în prăvălia unde vinde ea, regula este să intri în față ptr pâine... Come one! Cine a impus această regulă?! :) Ea, vânzătoarea?! Nu vă mai reproduc meciul dintre mine și vânzătoare, care chiar este vânzătoare de pe vremea lui Ceașcă și cu comportamentul specific ălora! Aia chiar considera normal să treacă peste mine sau altii ca să fie ea simpatică cu cunoștința sau prietena ei!
Puteam să tac și să evit conflictul sau consumul nervos dar nu am vrut! Trebuie să le spună cineva că numai dacă sunt de acord eu, poți să intri în fața mea să cumperi ceva și că eu, clientul, decid, nu vânzătorul, dacă întră cineva, „ decât pentru pită”, în fața mea!

Dacă copiii sau adulții cu deficiențe de intelect, senzoriale, mamici cu copiii în cărut nu intră în față decât dacă-i rogi, atunci, tu femeie care ești pretena lu tanti de la prăvălia din colț, ce problemă ai să ții cont și de alții?!
În ceea ce privește tanti vânzătoare comunistă, probleme mari de comunicare, dânsa este centrată pe un anumit tip de client, cei apropiați vârstei dumneaei,  ea nefiind capabili să depășească timpurile acelea negre în care oamenii erau „ umili” în fața celor care vindeau alimente! Acești vânzători ar trebui să știe că ei prestează servicii către comunitate, nu comunitatea pentru ei și că de peste 27 ani, Doamne ajută, vânzătorii  de alimente nu mai reprezintă o autoritate și nu mai suntem nevoiți să ne ploconim în fața lor pe banii personali!

Meciul, desigur, a fost în favoarea mea, mi-am luat cele 700 g de carne, am salutat ca o doamnă ce sunt, am ieșit plină de nervi și scărbită. Mai bine așa decât frustrată că nu mi-am spus opinia!
Cred că  am înjurat o oră după eveniment dar nu îmi pare rău! Este important să spui ceea ce simți și gândești! :P

Concluzie: Dacă tu simți că ți se face o nedreptate, spune ce ai de spus, chiar dacă deranjezi! :) Te vei simți mai bine! Garantez!

Vă pupă, Codru!