luni, 18 septembrie 2017

Ceva despre Vlad, îngerul furtunii...

El era Vlad, un tânăr frumos și energic de doar 24 ani. Ieri, 17.09.2017, Dumnezeu a deschis Poarta Raiului și l-a poftit înăuntru... Probabil că  El a dorit să aibă un înger în plus în garda lui de onoare, poate că El a decis că misiunea lui Vlad pe pământ a fost îndeplinită și atunci l-a invitat acasă... Acolo unde vom merge cu toții, cândva... sau poate nu! 
Aceasta este varianta aceea frumoasă, romanțată, o variantă cu care cei dragi, poate, vor încerca să se mângâie, să se consoleze, însă, realitatea este cea care te izbește și te trezește brusc, te face să conștientizezi faptul că omul acesta trebuia să fie în viață și putea să fie! La naiba!
Oare, Vlad a trebuit să plece ieri după-amiază, așa stupid?!! Așa nedrept?! A trebuit să plece din cauza faptului că cineva nu și-a făcut treaba și el a plătit incompetența unor indivizi avizi de bani şi lipsiți de profesionalism? Chiar a vrut Dumnezeu ca el să plece ieri așa devreme, în acest mod tembel și halucinant?!!
„Vlad era student în anul 6 la Medicina Dentara în Timisoara, plin de vise, la cea mai frumoasă vârstă, însă moartea l-a rapit prea devreme. În timpul furtunii care a lovit cu sălbaticie duminica vestul tarii s-a nimerit chiar sub poartă.”
Oare, ce-i putem spune unei mame care poate a sunat în neștire pe mobilul fiului, pentru ca ea să se liniștească și să fie convinsă de faptul că puiul ei este bine, să ştie  şi să fie cu inima împăcată că pruncul ei este în siguranţă, dar... Din păcate, la telefon nu a mai răspuns nimeni pentru o vreme. Atunci când a răspuns totuşi cineva, un străin a anunțat-o despre faptul că fiul ei nu mai este în viață. Poate că cerul este mai uşor dacă el cade pe tine, atunci când eşti mamă, decât să primeşti o asemenea veste tragică... 
Totul ei nu mai are să o strângă niciodată în brațe, nu-i va mai putea auzi vocea dulce și nu-i va mai putea săruta ochii lui de copil frumos. Sufletul ei drag, copilul ei mult dorit si visat, a devenit un înger. Era un copil ce rătăcea prin furtună și devenit îngerul ei. În viață ar trebui să fie altfel, mamele să devină îngerii copiilor, nu invers... Este drept? Cine-i de vină?! Cine? 
Să-i spunem că așa a fost să fie? Poate accepta asta?! Eu nu aș accepta! Nici măcar un om dintre cei care sunt convinsă că l-au iubit nu cred că va accepta moartea asta atât de stupidă şi nedreaptă ca pe ceva ce trebuia să se întâmple... Nu cred! 
Această moarte de care a avut parte acest copil, în mod sigur putea să fie evitată, dacă oamenii se purtau ca niște oameni și se gândeau la consecințele faptelor lor, însă, din nefericire: „Oamenii buni au mereu de suferit, pe ăia răi, nici Dracu nu-i vrea!”
Sper ca cei vinovați de plecarea lui Vlad să se ducă direct în Iad, acolo este locul celor care își vând sufletul pentru arginți. Sunteți autorii morali ai acestei morți!
Acum, dacă  tot am aflat  despre faptul că mortul nu este de vină  pentru faptul că a trecut pe acolo, eu zic să spunem: „Dumnezeu să te odihnească, Vlad” 
Sper că ești într-o lume mai bună acum, pentru că lumea asta, pe care ai iubit-o atît de mult, nu te-a protejat!

Drum bun spre Lumină! Sper că ai ajuns cu bine acasă, că ţi-ai primit aripile de înger şi de acolo de unde eşti tu acum, poate că vei instrumenta evenimentele în așa fel, încât, noi ăștia mai păcătoși decât tine, să nu mai trăim ceea ce ai trăit tu și cei dragi ție... 

„Viața cunoaște scene și se spune că este împărțită în acte, dar cortina se lasă o singură dată.” Mircea Eliade

Foto: Arhiva personală Vlad Baici