Vestea tristă este că problema unora se cam situează pe la mansardă, nicidecum acolo unde pretind sau cred dumnealor că o au. Degeaba întreabă ei, malițios și insinuant, dacă au sau nu dreptate, o anume lume virtuală, o lume care li se închină ca la sfintele moaşte... Oricum, acea lume le va spune doar ceea ce vor să ei să auză. Ei fac asta, în mod clar, numai ca să dea bine în fața lor. Probleme, bre?! O, daaaaa!
Atunci când suferi de mania persecuției e semn că ai nevoie de ajutor de specialitate sau dacă nu mai reziști, propun să ieși frumos la pensie, că pici deja în penibil. Neuronii e de vină, îi părăsesc, rând pe rând, evadând în semn de protest, umiți și ei de atâta prostie.
Poate, cu această fericită ocazie, distinșii și impecabilii, vor avea timp de copiii și nepoții din dotare, suflețele pe care le-au cam neglijat! Așa-i la ăștia cu notorietate.
Mamele la copii e de vină, ei, niciodată, nu! Nepoții, culmea, sunt mai mici decât copiii lor cei mici...
Cine mai este de vină aici?! Desigur, copilul cel mare al lor că nu a făcut copii, adică nepoți pentru ei, mai repede, atunci când au vrut ei, tații neimplicați! Decât așa, vreo 30 ani. De aceea, oamenii s-au gândit să le facă cadou, copiilor mai mari, un frățior mai mic, puțin mai mare decât nepotul, așa cu vreo 3 ani.
Copiii lor nu au avut dreptul la păreri sau alegeri de viață, decât ei, acești indivizi penibili, veșnic stigmatizații și persecutați de toată lumea, mama, tată, neveste, instalatorul, bona, colegii de breaslă, idioții de pe net sau alte neamuri. Totul este împotriva lor! Toți au ceva cu ei! Pe bune?! Mai încet cu pianul pe scări, mon cher... Problemele sunt la mansardă, probabil vă simțiți neiubiți, triști și singuri! Istenem!
Atunci când suferi de mania persecuției e semn că ai nevoie de ajutor de specialitate sau dacă nu mai reziști, propun să ieși frumos la pensie, că pici deja în penibil. Neuronii e de vină, îi părăsesc, rând pe rând, evadând în semn de protest, umiți și ei de atâta prostie.
Poate, cu această fericită ocazie, distinșii și impecabilii, vor avea timp de copiii și nepoții din dotare, suflețele pe care le-au cam neglijat! Așa-i la ăștia cu notorietate.
Mamele la copii e de vină, ei, niciodată, nu! Nepoții, culmea, sunt mai mici decât copiii lor cei mici...
Cine mai este de vină aici?! Desigur, copilul cel mare al lor că nu a făcut copii, adică nepoți pentru ei, mai repede, atunci când au vrut ei, tații neimplicați! Decât așa, vreo 30 ani. De aceea, oamenii s-au gândit să le facă cadou, copiilor mai mari, un frățior mai mic, puțin mai mare decât nepotul, așa cu vreo 3 ani.
Copiii lor nu au avut dreptul la păreri sau alegeri de viață, decât ei, acești indivizi penibili, veșnic stigmatizații și persecutați de toată lumea, mama, tată, neveste, instalatorul, bona, colegii de breaslă, idioții de pe net sau alte neamuri. Totul este împotriva lor! Toți au ceva cu ei! Pe bune?! Mai încet cu pianul pe scări, mon cher... Problemele sunt la mansardă, probabil vă simțiți neiubiți, triști și singuri! Istenem!
Nu mă luați în seamă! Uneori vorbesc de una singură sau gândesc cu voce tare în timp ce scriu... Doamne, ai milă de noi toți! Amin!
Fragment din Romanul Oglinzi...
